Expoziția „Profesorul nostru, arhitectul Gheorghe Simotta, aromân din Vlahoclisura” s-a deschis la 25 octombrie, la Muzeul Țăranului Român, sala „Tancred Bănățeanu”, și poate fi văzută până pe 19 noiembrie.

Doamna arhitect Militza Sion, curatorul expoziției, a realizat un eveniment excepțional, de recuperare a memoriei Omului, Profesorului, Arhitectului, Mentorului Gheorghe Simotta (1891-1979).

Expoziția scoate la iveală o fațetă mai puțin cunoscută a mereu surprinzătorului arhitect. Așa după cum ne-a mărturisit dna arhitect Militza Sion, fosta sa studentă, apariția la mulți ani după moartea Profesorului a două caiete cu amintiri ale acestuia le-a dat foștilor săi studenți ideea să îl prezinte lumii și cu profunzimile sale umane nu numai acelea de architect.

Palatul Patriarhiei

În cadrul expoziției se regăsesc planșe, desene, fotografii ale clădirilor închipuite și realizate de marele architect. Multe fotografii în care apar prieteni de-ai săi. „În cele peste 30 de panouri (…) sunt prezentate cele mai importante lucrări de arhitectură, imagini din locurile natale ale Vlahoclisurei, din anii de școală de la Bitolia, cu prieteni, studenți și personalități contemporane lui; de asemenea, sunt expuse lucrări originale în tehnici grafice mixte din colecții particulare și din colecția Uniunii Arhitecților din România”, spune arhitect Militza Sion.

În ceea ce privește creația sa, „în ciuda diversității stilistice, puternica sa personalitate a generat o operă unitară, într-o manieră proprie”, adaugă fosta studentă. Are mai multe etape ale creației: îl inspiră școala de arhitectură românească, de la începutul secolului XX, sub influența lui Ion Mincu și a lui Petre Antonescu, apoi e perioada neoclasicului eclectic; în altă perioadă a creației „abordează în unele lucrări așa-numitul stil florentin-hispanic”, după cum notează arh. Militza Sion în catalogul expoziției, pentru că era la modă. A lăsat în urmă clădiri superbe, pe lângă care trecem zilnic, pe străzile cu nume celebre ale orașului, centrale: Atena, Aleea Alexandru, Paris, Londra, Pitar Moș, Cobălcescu etc., apoi schitul Darvari, Palatul Patriarhiei Române.

Amintiri

Dacă toate acestea vor fi puse laolaltă cu fragmentele din amintirile arhitectului, publicate într-un minunat catalog al expoziției, atunci, cel care va avea curiozitatea de a vizita expoziția va pleca de acolo cu bucuria de a descoperi o lume fabuloasă, o lume prin care arhitectul Simotta a umblat, a luptat, a desenat, a ridicat clădiri, a iubit, a lăsat urme de neșters peste veacuri. Fragmentele de memorii îi vor oferi vizitatorului expoziției o revelație. Va începe să citească din curiozitate și va ajunge să nu se mai poată opri din citit! Arhitectul a avut un condei strălucit, umor, emoție, sarcasm, a fost un fin observator. A fost un împătimit călător în lumea mediteraneană. Dincolo de această bucurie a creației, a călătoriilor, a iubirilor, a profesoratului, arhitectul Gheorghe Simotta a trăit toată viața cu o mare tristețe în suflet: părăsirea locurilor natale, pierderea prea devreme a tatălui și a surorii. Gheorghe Simotta provenea dintrun neam creștin cu puternică credință în Dumnezeu. Gheorghe Simotta, cel care a venit din munții Macedoniei și s-a așezat, aici, la șes, dar pe una orașului București: și-a ridicat casă pe Dealul Patriarhiei. S-a așezat acolo, parcă, pentru a-i cere mereu socoteală lui Dumnezeu. Dar el, cel care a lucrat Palatul Patriarhiei din București, a ales să plece dincolo fără cruce la mormânt: Dumnezeu exista, dar Gheorghe Simotta se supărase pe el. 

Dincolo de toate durerile sale, arhitectul a fost un mare patriot, care a luptat în războiul de reîntregire a României, nu numai din datorie, ci din credință profundă în soarta neamului româneasc.

Profesorul omagiat de foștii studenți

Ca profesor a format zeci de generații de arhitecți. Iar ultimii dintre ei, după cum ne spune cu oarecare amărăciune dna Sion, au dorit să facă această expoziție ca ultim omagiu al lor către Profesor. Iată ce spune arhitect Irina Patrulius, care a a lucrat alături de arh. Militza Sion la realizarea expoziției de la MuzeulȚăranului Român: „În perioada în care a condus Catedra de Desen și Modelaj la Facultatea de Arhitectură, i-a considerat pe studenți ca pe niște copii ai lui, iar noi, studenții, am nutrit o deosebită afecțiune pentru el, considerându- l cel mai drag profesor al nostru”.