După ce a învăţat tainele meseriei de hornar dintr-o casetă video comandată pe internet din America şi s-a şcolit în Italia, Mircea Bălşoianu îi instruieşte acum pe alţii.

Imaginea omului cocoşat, plin de funingine, purtător de noroc a dispărut pe măsură ce locul sobelor în care se topeau cărbuni sau lemne a fost luat de instalaţii moderne de încălzit. Puţini sunt cei care încearcă să ducă mai departe această tradiţie. Printre ei se numără şi mureşeanul Mircea Bălşoianu, care şi-a propus să-i înveţe pe hornarii de tip nou, reuniţi într-o asociaţie de profil, pe care a înfiinţat- o în 2007, să lucreze profesionist, să comunice cu clientul şi să-l respecte.

În mai anul trecut, el şi-a înfiinţat şi o şcoală unde se discută cu exemple clare şi, cu toate că următoarele cursuri se ţin peste două luni, s-au înscris deja 70 de persoane. Instruirea se face doar pentru membrii asociaţiei, pentru un tarif de participare de 475 de lei, iar diplomele obţinute sunt recunoscute de partenerii acesteia. „Când mă duc în casa unei doamne, ce o interesează? În primul rând, să nu fac mizerie. Pe un domn ce-l interesează? Să vadă la final cum arată coşul .... Aici e aparatul foto, am un calculator portabil”, arată hornarul fotografiile din laptop, ce înfăţişează coşuri pe care le-a curăţat şi mobilier învelit în plastic, pentru a nu face mizerie.

Printre comenzile pe care mureşeanul le-a avut se numără curăţarea coşurilor caselor RAAPPS, primării, CEC Mureş, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mureş şi clienţi particulari din Pipera, Chiajna sau Braşov. „Noi, românii, întotdeauna ultimii în Europa”

Originar din Petelea, Mircea Bălşoianu a lucrat o bună perioadă de timp la Reghin, la Distrigaz, apoi a fost interesat să cunoască mai multe despre meseria pe care o practică astăzi. Spune că partea de tradiţie o ştia, dar nu-l interesa, întrucât îşi dorea să lucreze ca în Occident. „De ce să fim noi, românii, întotdeauna ultimii în Europa? Nu sunt de acord”, consideră bărbatul, care povesteşte că, la început, a întâmpinat dificultăţi şi a vrut să şi renunţe: „În momentul în care am văzut că în Europa sunt asociaţii profesionale, care asigură partea de echipamente, de logistică, zic hai să încerc să fac ceva afară dacă aici nu pot”.

„Am vrut să renunţ”

A mers în Germania, dar n-a avut succes, pentru că, spune hornarul, sunt foarte rigizi şi voiau o colaborare între guverne, nu s-a putut: „Am vrut să renunţ, am zis că aşa nu se face nimic. La un moment dat, cineva mi-a zis «hai să te ajut, să faci şcoala în Italia». Am luat-o sub formă de glumă, dar, într-adevăr, m-a ajutat”.

Mircea Bălşoianu observă că practica se face într-un mediu virgin, predominat de monolog, şi nu de dialog ca în Italia, de exemplu: „Acolo, în permanenţă se discută. Deocamdată, la noi se construieşte acest concept, încet...”. Hornarul îşi mai doreşte să urmeze o specializare şi, cam într-un an, să devină maestru.

Poartă noroc altora

Tradiţia coşarului aducător de noroc se păstrează şi astăzi. Mircea Bălşoianu povesteşte că, de multe ori, imediat ce dă mâna cu o persoană, este atins pentru a purta noroc. „Inclusiv directorii de instituţii vin şi pun mâna pe mine”, spune el, care, după ce un poliţist din Reghin i-a văzut maşina şi echipamentul, l-a tras pe dreapta doar pentru a-l atinge.

Întâmplător sau nu, în vara anului trecut, la Euro 2008, în ziua meciului naţionalei cu Franţa, coşarul a atins tricoul lui Adrian Mutu. România a câştigat atunci cu 1-0, după un gol înscris chiar de Mutu.

Fracul şi jobenul le poartă la defilări şi la nunţi, ori de 1 Martie, când oferă un mărţişor:. „Am patru comenzi să particip la nunţi, să aduc înapoi mireasa după ce a fost furată de vreun nuntaş. Aduce noroc”.

ÎN FAMILIE Singura femeie coşar din ţară

Dorina Şut, soţia lui Mircea Bălşoianu, este singura femeie coşar din România. Prima oară a curăţat coşul unei case de la RAAPPS, în urmă cu doi ani. Lucrează întotdeauna cu soţul ei şi, deşi prietenii şi cunoscuţii ştiu cu ce se ocupă, mulţi nu o cred când află care îi este îndeletnicirea. „Nu e greu să munceşti, sunt nişte paşi de urmat, sunt unelte profesionale. Nu mi-a fost greu să învăţ, am furat de la Mircea. Se fură...”, spune ea. Deşi până acum nu a mers la nunţi, femeia susţine că urmează să facă acest lucru, pentru că „şi mirele se poate fura”. Cei doi băieţi ai cuplului de hornari sunt „copii de trupă”, care creează atmosfera şi pun multe întrebări: „Ei mă văd când descarc pozele, le explic”, conchide Mircea Bălşoianu.