București. Profesorul Alin Fumurescu consideră că tratarea intensă a subiectului despre cazul Sfântul Pantelimon în mass-media a pus o pată neagră asupra sistemului medical, mai ales având în vedere că explicațiile specialiștilor au fost neglijate.

Conform acestuia, faptul că toți specialiștii în ATI care nu discută despre cazul specific, ci despre protocolul medical – inclusiv Societatea de Anestezie și Terapie Intensivă și vicepreședintele Asociației Medicilor ATI din România, Dorel Săndesc – au afirmat că atât creșterea dozelor mari de noradrenalină, cât și scăderea acesteia după un timp scurt sunt prevăzute în protocol, pentru a preveni necroza membrelor și decesul, nu pare să fie relevant.

Cum a influențat mass-media cazul de la Spitalul Sfântul Pantelimon

„Că au declarat „în nici un caz nu poate fi vorba de crimă/omor cu premeditare“, că, vorba bancului cu Radio Erevan, a fost bicicletă, nu Volga, și i s-a luat, nu i s-a dat, nu mai contează.

A fost, când a fost, un „fapt divers“, menționat printre multe altele. Ce știu specialiștii? Important e ce știe mass-media, ce zic asistentele, „malsprasisul” lui Ciolacu și toți băgătorii de seamă care se pricep atât la Terapie Intensivă, cât și la fizică cuantică”, a scris Alin Fumurescu despre scandalul de la Sfântul Pantelimon.

Mai mult, acesta afirmă că singurii „specialiști” de la INML, despre care Colegiul Medicilor susține că nu au suficientă expertiză pentru a se pronunța, care consideră că scăderea dozei nu era indicată, își demonstrează lipsa de competență recunoscând că au aflat utilizarea noradrenalinei doar din declarațiile șefului secției ATI.

Pata neagră pusă asupra doctorițelor de la ATI

Alin Fumurescu face referire și la stenograma unei conversații între iubitul uneia dintre doctorițele acuzate, care susținea că bolnavii în stadiu terminal nu ar trebui să sufere mai mult, subliniind aspectele etice și deontologice ale subiectului.

„Doctorița răspunde: „Nu sunt eu Dumnezeu să decid”. Concluzia? Știrea? „Se juca de-a Dumnezeu!” Doctorița, nu iubitul! Acasă la o acuzată (și condamnată) a fost găsită o listă cu numele pacienților, iar în dreptul decedaților scria „De șters de pe telefon!”.

Ce dovedește asta? Un om normal s-ar gândi s-o laude că avea datele de contact ale pacienților în telefon și voia să îi șteargă pe cei care, evident, nu mai aveau nevoie de consultații.

Conform procurorilor, însă, dovedește „intenția de a-și șterge urmele!” Adicătelea am o listă în față, vreau să șterg niște nume, de frica procurorilor, dar n-o fac, ci scriu alături, să nu uit că vreau”, mai scrie profesorul despre cazul Sfântul Pantelimon.

În continuare, acesta subliniază că nu afirmă că doctorițele acuzate nu ar putea fi vinovate conform legislației în vigoare sau în alt mod.

Este posibil să fie vinovate, dar nu are certitudinea acestui lucru. Cu toate acestea, având experiență în domeniul medical și jurnalistic, cunoscând ambele medii profesionale din interior, conștientizează că discuția despre vinovăția lor ar fi prea serioasă pentru a fi abordată în acest context.

Ceea ce îl preocupă și îl îngrijorează este un fenomen mult mai amplu, în care cazul Sfântul Pantelimon reprezintă doar un aspect minor dintr-o problemă mai vastă: predominanța opiniei majorității asupra competenței profesionale.

Elitele, transformate în dușmanii poporului media

Profesorul spune că elitele s-au transformat, din modele de invidiat, în dușmanii poporului media.

Mass-media le repetă oamenilor că „părerea lor contează“ și le cere să își exprime opiniile despre orice, de la mersul războaielor și politicile Băncii Naționale, până la Eurovision.

Calitatea muzicii este acum judecată de majoritate, elevii sunt considerați egalii profesorilor, iar examenele și notele încep să devină desuete.

Alin Fumurescu mai evideniază că pacienții le spun medicilor ce tratament vor pe baza informațiilor de pe Internet, asistentele știu mai bine decât medicii ce doze de noradrenalină trebuiau injectate, și ar putea continua astfel mult și bine, dar nu mai are nici timp, nici spațiu, nici nervi de oțel.

„Mai țineți minte cîntecelul din copilărie cu „Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen și, pentru că nu se rupea, a mai chemat un elefant… Doi elefanți se legănau…” ș.a.m.d.?

Dar și acolo, învățam încă de mici că nici o pânză de păianjen nu rezistă la zece elefanți și se rupe. Cât credeți că mai suportă biata asta de civilizație, subțire ca o pânză de păianjen? Deja se leagănă pe ea nouă elefanți”, mai scrie acesta în dilema.ro.