Două cazuri teribile ale unor femei atacate de câinii vagabonzi din Bucureşti redeschid o mai veche problemă, ignorată de autorităţi.
Una dintre victime are 28 de ani. Mergea dimineaţa spre şcoala unde predă desen copiilor din clasele I-IV. A fost atacată de un câine de pe stradă, sub privirile impasibile ale unui trecător şi ale unor vecini aflaţi la un balcon. Jumă tate din degetul mare de la mâna dreaptă i-a fost smuls cu tot cu tendon, iar la mâini, la ambele coate şi la abdomen a suferit cusături. Acum nu mai poate desena, iese din casă numai înso- ţită de fratele său şi trăieşte cu frica de a fi dată afară de la locul de muncă în orice moment.
Cealaltă femeie mergea spre facultatea particulară unde este înscrisă. A fost atacată de patru câini şi, potrivit propriei mărturii, numai greutatea prea mare a corpului a ajutat-o să nu fie trântită pe jos. O bucată de piele de pe pulpa dreaptă i-a fost smulsă cu totul, iar genunchii i-au fost făcuţi ferfeniţă, pielea din această zonă fiindu-i cusută în mai multe locuri. În fiecare zi, femeia îi mulţumeşte lui Dumnezeu că nu era însoţită, la acel moment, cum se întâmpla în general, de copilul său. Ambele poveşti au un numitor comun: Bucureş ti, capitală europeană, locul unde străzile s-au umplut de câini vagabonzi, sub privirile impasibile ale autorităţilor.
Sfâşiată în mijlocul străzii
Până la începutul lui martie, Mălina Popa era profesoară de desen la o şcoală privată din Bucureşti. Pe 29 februarie, la ora 7.15, în timp ce se ducea la şcoală, a fost atacată de un câine vagabond, pe strada Elie Carafoli, din sectorul 1 al Capitalei. Ultima amintire a tinerei, înainte de atac, este imaginea unei bătrâne din zonă care ţinea o nuia în mână şi striga în direcţia câinelui. În acel moment, animalul a venit lătrând spre Mălina. A încercat să se apere şi şi-a pus ambele mâini în faţa abdomenului, moment în care a muşcat-o de mâna dreaptă. I-a smuls jumătate din degetul mare cu tot cu tendon. Femeia a căzut şi s-a lovit puternic la cap. Pentru că nu mai riposta, câinele a muşcat-o pe toată suprafaţa corpului. Apoi a sărit la bătrână. A lăsat-o când a apărut un bărbat înarmat cu o rangă venit să o ajute pe Mălina. Cu ultimele puteri, tânăra s-a întors plină de sânge spre mijlocul străzii ca să-şi recupereze jumătatea de deget lipsă, după care s-a refugiat într-o curte. Toată scena a fost privită impasibil, de la un balcon din zonă, de două persoane care nu au dat nici măcar un telefon la Ambulanţă.
De la acel moment, Mălina Popa nu mai iese din casă neînsoţită. A renunţ at, din jenă, să se afişeze în public. Drept urmare, nu mai merge la teatru, marea ei pasiune. Mai mult, trăieşte cu frica că va fi dată afară de la şcoală în orice moment pe motiv că, mutilată fiind, este incapabilă să-şi exercite meseria. Tot ce mai vrea acum este să-şi poată reconstrui degetul afectat pentru ca, într-o zi, să redevină o persoană „cât de cât normală“.
MĂRTURIE
„Îmi stătea carnea desprinsă...“
„Noroc că am în jur de 100 de kilograme, altfel m-ar fi trântit la pământ şi nu ştiu dacă mai scăpam.“ Aşa îşi începe povestea Cristina Badea, o femeie care a fost atacată de o haită de câini vagabonzi în timp ce se îndrepta, într-o dimineaţă, către facultate. „Au apărut de după o maşină. Nu i-am ameninţat, nu aveam nimic în mână ca să-i provoc, aruncam o privire pe nişte cursuri. Au sărit pe mine şi mi-au rupt o bucată de carne de pe piciorul drept. M-am gândit să mă sui pe o maşină, dar mi-am dat seama că nu mă ajuta cu nimic, mai mult i-ar fi întărâtat“.
Cristina spune că întregul atac a durat în jur de 30 de secunde. În acest timp, rezemată de maşina lângă care fusese surprinsă de câini, a fost muşcată de pulpe şi genunchi. Norocul ei a fost că, în momentul în care unul dintre câini a încercat să o apuce de faţă, l-a lovit cu pumnul sub bărbie. O parte din această scenă şocantă a fost privită de un bărbat, aflat în trecere prin zonă. Potrivit Cristinei Badea, tot ce s-a mulţumit acesta să facă a fost să coboare geamul maşinii şi să-i transmită femeii atacate: „Ţineţi-vă bine pe picioare. Dacă aţi căzut, vă omoară“. După care a plecat mai departe liniştit.
„E dezastru cu câinii în Bucureşti“
După acest moment, toată lumea a sărit să-i ofere sfaturi Cristinei. De la vecini, cunoscuţi şi până la medici veterinari, cu toţii i-au spus că „sigur şi-a căutat-o“. Cu toţii au scăpat însă din vedere faptul că haita de câini care o atacase era pe strada respectivă de ani buni. Şi că, de fiecare dată când, în urma unei sesizări, o echipă de hingheri venea să-i ridice, oamenii din zonă aruncau cu sticle şi borcane goale.
Au urmat câteva zile de coşmar. Ajunsă la control la Institutul de boli infecţioase „Matei Balş“, femeia a descoperit cu stupoare că nu poate pătrunde în incinta spitalului cu maşina. În schimb, de la poarta instituţiei până la locul unde trebuia să fie consultată, în curtea spitalului se lăfăia o haită de câini vagabonzi printre care trebuia să treacă.
A cheltuit zeci de milioane pe tratament şi nu mai iese din casă fără un aparat de protecţie împotriva atacurilor câinilor. „E dezastru cu câinii în Bucureşti. Şi nimeni nu o să facă nimic. Păi, gândiţi-vă cât scoate firma care produce vaccinul antitetanos. În jur de 70 de oameni sunt muşcaţi zilnic. Iar preţul unui vaccin este de 150 de lei. Şi asta doar la un spital“, spune Cristina Badea.
BILANŢ
Mii de oameni ajung anual în Centrul Antirabic
La Centrul Antirabic din cadrul Spitalului „Matei-Balş“, din Capitală, vin în fiecare an mii de persoane muşcate de câini vagabonzi. Majoritatea victimelor o reprezintă vârstnici şi copii sub 15 ani. Specialiştii spun că cele mai grave sunt muşcăturile din zona feţei, a capului, a gâtului, deoarece diferitele virusuri cu care pot fi infectate animalele ajung mai uşor în celulele sistemului nervos. Prevenţia constă în curăţarea rănilor cu apă şi săpun, administrarea de la unul până la cinci vaccinuri antirabice şi aplicarea unor pansamente sterile. Vaccinarea preventivă este obligatorie.
BLOCAJ
Adăposturile sunt pline de grivei
Administraţia pentru Supravegherea Animalelor (ASA) e depăşită de situaţie din ianuarie, de când parlamentul a votat Legea nr. 9/2008 prin care se interzice eutanasierea câinilor fără stăpân. „Avem cele două adăposturi pline cu 500 de câini şi noua lege nu ne dă voie să-i eutanasiem decât pe cei bolnavi incurabil. Din această cauză abia dacă se mai eliberează vreun loc-două, maxi-mum şase locuri într-o lună. Atunci mai prindem alţii“, explică Simona Panaitescu, director ASA. Totuşi, oficialul sus- ţine că nu-şi aminteşte să fi primit vreo reclamaţie de la locuitorii de pe strada Carafoli în ultima vreme. „Şi eu stau în zonă şi mi-aş fi amintit. Dar voi verifica mâine (azi - n.r.) cum stau lucrurile acolo.
Din păcate, ne confruntăm des cu astfel de situaţii, în care stăpânii îşi alungă câinii pe stradă. Iar legea nu le face nimic acestor oameni care se dispensează de câini ca de un lucru care s-a demodat“, punctează Panaitescu, adăugând că deşi ASA a încetat de trei luni să mai prindă câinii fără stăpân din Bucureşti, „producţia“ n-a stagnat. „Tot timpul apar pui pe stradă, alungaţi din diverse curţi sau instituţii unde angajaţii hrănesc şi protejează animalele. Noi prindeam 1.500 de câini lunar până să apară Legea nr. 9. Eutanasiam 80% dintre ei, pentru că numai 20% erau adoptaţi. Acum, de când s-a schimbat legea, aşa-zişii iubitori de animale n-au mai venit să adopte niciun câine, ştiind că nu mai avem voie să-i eutanasiem“, adaugă Panaitescu. Directoarea ASA spune că, în acest moment, nu ştie nimeni câţi câini are Bucureştiul pe străzi deoarece niciodată nu s-a putut face inventarierea lor. (Dollores Benezic)