Prof. Univ. Dr. Sorin Ilieșiu, senator al României în perioada 2012-2016, i-a trimis o scrisoare deschisă cancelarului austriac Karl Nehammer, în care subliniază faptul că răul făcut românilor de Austria Imperială timp de peste două secole nu ar putea „echivala” în niciun caz cu corectarea votului pentru intrarea României în Spațiul Schengen.
Redăm integral scrisoarea deschisă a Prof. Univ. Dr. Sorin Ilieșiu, adresată cancelarului Austriei, Karl Nehammer:
Domnului Cancelar al Austriei KARL NEHAMMER
Prin intermediul Ambasadorului Extraordinar și Plenipotențiar al Austriei în România, E.S. Dna. Adelheid Folie
Spre știință:
Doamnei Președinte al Comisiei Europene URSULA VON DER LEYEN
Doamnei Președinte al Parlamentului European ROBERTA METSOLA
Domnului Președinte al Consiliului European CHARLES MICHEL
Credeți că România ar putea cere vreodată Austriei daune pentru stăpânirea nelegitimă a două teritorii românești: Transilvania (între anii 1691-1918) și Bucovina (între anii 1774-1918)? Ar putea oare acorda Austria daune României pentru exploatarea a unsprezece generații de români (reprezentând în total câteva zeci de milioane de oameni) precum și a uriașelor bogății naturale din aceste teritorii? (va da Austriei înapoi românilor inclusiv aurul din Carpați ajuns nelegitim la Viena?)
Credeți că România ar fi îndreptățită să ceară Austriei daune pentru „uciderea în efigie” a poporului român prin tragerea pe roată sau în țeapă a zeci de lideri ai revoluției conduse de Horea, Cloșca și Crișan (1784-1785), revoluție care, prin câteva dintre idealurile ei, a inspirat revoluția franceză demarată patru ani mai târziu, în 1789?
Remarcăm faptul că nicăieri în Europa în acea epocă nu se mai practicau execuții atât de bestiale precum cele prin care au fost martirizați Horea și Cloșca, conform ordinului dat de împaratul Austriei: «Să li se frângă cu roata toate membrele corpului, începând de jos în sus, anume mai întâi lui Cloșca și apoi lui Horia /.../ iar corpurile lor să se despice și să se taie în patru, capul și părțile corpului să se pună pe roate pe lângă diferite drumuri.» În acel timp, Casa imperială de la Viena îl numise ca guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei pe baronul Samuel von Brukenthal.
În timpul revoluției din anii 1848-1849, 40.000 de români și-au dat viața pentru anularea unirii ilegale a Transilvaniei cu Ungaria, dar și pentru pentru „triumful Austriei”. Ca „recunoștință”, după 18 ani, în anul 1867, împăratul Austriei a impus anexarea Transilvaniei la Ungaria, știind că un asemenea act putea duce, dipă circa 100 de ani, la dispariția prin maghiarizare a poporului român din Transilvania, respectiv prin interzicerea limbii române, prin înlocuirea numelor românești cu nume ungurești și prin trecerea de la „religia românească” la cea „ungurească” sau „austriacă”. Din fericire, după 50 de ani, în anul 1918, Anexarea a fost abolită prin Unirea Transilvaniei cu țara-mamă, România.
Credeți că România ar fi îndreptățită să ceară daune pentru tot ce-au îndurat românii în acei 50 de ani de teroare (1867-1918), ca urmare a deciziei Austriei de a anexa Transilvania Ungariei?
Menționăm cu regret și atitudinea incredibilă a împăratului Austriei din anul 1892 când a refuzat să primească – darmite să citească – Memorandumul pentru respectarea drepturilor românilor din Transilvania. Ulterior, împăratul a consimțit la întemnițarea liderilor românilor, chiar dacă cei mai loiali supuși ai Imperiului, timp de peste 200 de ani, au fost românii.
Să nu uităm nici faptul că în aceste două secole, milioane de români din Transilvania și din Bucovina, supuși ai Împăratului Austriei, au fost obligați să lupte în războaiele imperiului austriac și ale celui austro-ungar. Românii erau trimiși în prima linie a frontului, fiind apreciați ca „soldații ideali”. În toate aceste războaie, cei mai decorați eroi și cei mai mulți decedați au fost românii.
În primul război mondial, soldații români din armata austro-ungară au fost obligați în mod incalificabil să lupte chiar împotriva fraților lor din regatul României, cu toate că puteau fi trimiși pe alte fronturi.
Credeți așadar că pentru toate acestea, și pentru multe altele, Austria ar putea decide vreodată să acorde României daune morale și materiale?
În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, Austria nu are voie să uite că în anul 1918 românii au salvat-o de regimul comunist. La sfârșitul primului război mondial, capitala Austriei, Viena, se afla în pragul revoluției bolșevice, armata austriacă fiind în descompunere după ce pierduse războiul.
Pentru a împiedica instaurarea comunismului, Iuliu Maniu, liderul românilor din Transilvania și Ioan Boeriu, general (feldmareșal) român în armata imperială (ridicat la rangul de baron ca recunoaștere pentru mari victorii repurtate în război), au cerut Ministerului de Război de la Viena ca unitățile militare din Austria, formate aproape exclusiv din români transilvăneni, să li se subordoneze.
Cererea a fost imediat aprobată, iar armata condusă de Boeriu și Maniu, având 160.000 de ostași, aproape toți români, au restabilit ordinea la Viena (apoi, la scurt timp, și la Praga), făcând imposibilă instaurarea regimului sovietic în anul 1918, chiar în inima Europei (menționăm că în august 1918 armata română, la cererea Aliaților îngroziți de pericolul comunizării Europei, a ocupat Budapesta și a nimicit și regimul sovietic instaurat în Ungaria de agentul lui Lenin, Bela Kun, în martie 1918).
Prof. Univ. Dr. Sorin Ilieșiu, senator al României (2012-2016)