Mamele nevoite să muncească în concediul postnatal pot obliga statul, în câteva luni, să le plătească despăgubiri. Procesul nu costă nimic. Cazul judecătoarei Cristina Ilina, care a câştigat în instanţă despăgubiri pentru că a fost nevoită să lucreze în concediul postnatal, constituie un precedent pentru numeroase mămici. Urmând exemplul judecătoarei Cristina Ilina multe mămici din toată ţara sunt hotărâte deja să acţioneze statul în judecată.
„Reclamanta s-a aflat în imposibilitate de a beneficia de întregul concediu necesar pentru creşterea şi îngrijirea copilului său de până la 2 ani. Această imposibilitate s-a datorat faptului că, odată ce s-ar fi aflat în acel concediu, veniturile sale ar fi fost evident diminuate, în mod semnificativ, beneficiind doar de plata a 600 RON lunar (...) instanţa consideră că această situaţie de fapt (...) i-a creat reclamantei un prejudiciu moral, a cărui reparaţie se impune prin plata unor despăgubiri morale, apreciate de instanţă ca necesare şi suficiente.“
Astfel şi-au motivat magistraţii Judecătoriei Sectorului 5 decizia de a condamna statul la plata de despăgubiri în cazul magistratului Cristina Ilina care, la fel ca şi alte multe mămici din România, a fost nevoită să-şi întrerupă concendiul postanatal pentru a-i putea oferi bebeluşului său toate cele necesare. Mai mulţi specialişti în Drept pe care i-am consultat susţin că orice femeie aflată în situaţia magistratului poate obţine, în doar câteva luni şi fără prea mari eforturi, o decizie similară. Un proces fără taxe Potrivit juriştilor, pe lângă cartea de identitate a mamei şi certificatul de naştere al copilului, „dosarul“ depus la judecătoria pe raza căreia locuieşte femeia ar trebui să mai conţină soluţia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) care a constatat că „reprezintă discriminare reglementarea unei indemnizaţii unice pentru creşterea copilului indiferent de salariul mamei şi indiferent de contribuţia acesteia la sistemul de asigurări sociale.
Sistemul actual de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu este unul echitabil, întrucât se bazează doar pe principiul solidarităţii, neluând în calcul venitul şi contribuţia diferită la bugetul statului“. Acestor soluţii, pe care femeia le poate invoca în acţiunea sa în instanţă, li se mai adaugă o adeverinţă de la locul de muncă, în care se precizează data la care aceasta şi-a reluat activitatea, şi o adeverinţă medicală completată pe modelul: „Subsemnateii se recomandă medical alăptarea minorului până la 2 ani, evitarea efortului fizic şi psihic, a stresului prelungit, chestiuni prezente la locul de muncă...“.
„Evident, în acţiunea pe care o formulează, mămica trebuie să completeze şi cuantumul daunelor cerute statului. Nu este necesară taxa de timbru. Procesul poate fi judecat în lipsă dacă mămica solicită acest lucru de la început. Dacă femeia respectă această reţetă, nici măcar nu mai are nevoie de serviciile unui avocat“, ne-a declarat un apărător, specialist în Drept civil. LA GRĂMADĂ Creşterea natalităţii, încurajată simbolic Mamele beneficiază de o indemnizaţie simbolică pentru creşterea copilului încă din 2003, când s-a decis plafonarea acestui ajutor la 85% din salariul mediu pe economie. Astfel, indiferent de cuantumul salariului şi, implicit, de suma reţinută pentru CAS, femeile primeau, pentru creşterea copilului, o indemnizaţie fixă. Plafonarea s-a aplicat de la 1 ianuarie 2004. Ulterior, în 2005, fostul ministru al muncii Gheorghe Barbu a decis ca ajutorul de la stat să fie în sumă fixă, de 800 de lei lunar, indiferent de salariile mamelor. Asta, în primul rând pentru că banii se dau de la bugetul de stat, şi nu de la cel al asigurărilor sociale.
„Nu există nicăieri în lume riscul de a-ţi creşte copilul“, a explicat Gheorghe Barbu de ce s-a luat această decizie. De altfel, fostul ministru consideră că indemnizaţia de 600 de lei ar trebui extinsă şi pentru mamele casnice sau pentru cele care lucrează în agricultură. Tot pentru ajutorarea femeilor care îşi cresc copiii, executivul a hotărât să împartă indemnizaţia de 800 de lei în 600 pentru mame şi 200 de lei pentru copil, iar femeile care optează pentru reangajare înainte de ieşirea din concediul postnatal primesc un stimulent de 100 de lei, lunar. (Eugenia Mihalcea) AVERTIZAREA PSIHOLOGILOR Bebeluşii lăsaţi cu bone sunt mai vulnerabili Un copil abandonat în braţele bonei mai devreme de un an poate dezvolta vulnerabilităţi care îl afectează pe termen lung. Micuţul riscă să devină un adult nesigur, incapabil să aibă relaţii stabile, avertizează psihologii. Ideal ar fi ca micuţii să nu fie despărţiţi de mame în primii trei ani de viaţă, pentru ca dezvoltarea lor emoţională să nu fie afectată. Recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii spun că, din punct de vedere medical, este suficient ca micuţul să fie alăptat între patru şi şase luni exclusiv la sân. Mulţi doctori sunt însă de părere că ideal ar fi ca acest proces să dureze peste un an. Copiii alăptaţi sunt mai sănătoşi „Nu există lapte mai bun decât cel de mamă! Chiar dacă laptele praf este de o calitate excelentă, acesta nu-i poate oferi copilului toţi anticorpii de care are nevoie“, sugerează medicul de familie Remus Lupu. Potrivit specialiştilor, cu cât un copil este alăptat mai mult, cu atât va fi mai ferit de boli, pe viitor. Din punct de vedere emoţional, este ideal ca un copil să stea alături de mama lui aproximativ trei ani.
„În această perioadă se dezvoltă încrederea şi se creează o relaţie de ataşament stabilă. Ulterior, copilul va suporta mai uşor separarea“, explică psihiatrul Iuliana Dobrescu, şeful Clinicii de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului a UMF „Carol Davila“. Medicul a explicat că un copil «abandonat» în grija bonelor mai devreme de vârsta de 1 an dezvoltă vulnerabilităţi. „Nou-născuţii care nu au primit suficientă afecţiune şi ataşament din partea mamelor sunt persoane mai nesigure, iau decizii cu întârziere, dezvoltă mai greu relaţii stabile cu alte persoane“, a subliniat psihiatrul. Soluţie: creşe cât mai aproape de serviciu Specialiştii spun că cea mai bună politică socială privind concediul postnatal o au ţările foarte dezvoltate din Europa de Nord, cum ar fi Norvegia sau Danemarca. „În Norvegia, de exemplu, li se permite mamelor să stea acasă şase ani cu cel mic, suficient cât să-l alăpteze, să-i ofere suport emoţional, să-l înveţe să meargă etc.“, comentează psihiatrul Iuliana Dobrescu.
O altă soluţie pe care au găsit-o ţările mai dezvoltate din Europa pentru tinerele mame a fost să le creeze condiţii de alăptare cât mai aproape de serviciu. „În Norvegia, firmele mari construiesc creşe pentru copiii angajaţilor. Astfel, părinţilor le este mai uşor să-şi vadă copiii în pauze ori să-i alăpteze“, explică medicul Victor Olszawsky, reprezentantul OMS în România.