Între el și Regina Maria relațiile au fost deosebit de prietenești, în așa măsură încât în epocă a circulat insistent zvonul că principesa Ileana ar fi fost fiica nelegitimă a celor doi.
Om rafinat, cult, manierat, bărbat frumos, cu părul bogat și negru, cu ținută tipic englezească, era supranumit Prințul Alb și Rasputin al Balcanilor.
O întâmplare care atestă notorietatea relaţiei celor doi este relatată de Paul d. Quinlan în cartea „Regele Playboy”:
„Odată, întorcându-se la Pelişor, la Sinaia, la revărsatul zorilor, fiul său Carol al II-lea, a dat peste Știrbey, care tocmai pleca, îl salută: «Bună dimineaţa, doctore!», «De ce-mi spui doctore?» îl întreabă Ştirbey. «Fiindcă la o oră aşa de matinală numai un doctor pleacă de la Pelişor», i-a replicat Carol.
Atunci când Carol a fost proclamat rege, la 7 iunie 1930, Barbu Știrbey a fost nevoit să plece în exil la Paris, unde a stat 10 ani.
Acolo, a fost victima unei tentative de asasinat în urma căreia s-a refăcut cu greu.
Barbu A. Ştirbey, fiul lui Alexandru Ştirbey şi al Mariei Ghika-Comăneşti, s-a născut la 4/17 noiembrie 1872, la Buftea.
Era nepotul lui Barbu Ştirbey, domn al Ţării Româneşti.
A urmat cursurile Liceului Louis le Grand şi ale Facultăţii de Drept din Paris.
S-a căsătorit în 1895 la Geneva cu Nadeja Bibescu, verișoara sa de gradul II, cu care a avut patru fiice: Maria (1896-1990), Nadejda (1897-1994), Eliza (1898-1987) și Ecaterina (1902-1946).
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric