Alunecarea Rusiei de la statutul de superputere și ascensiunea Chinei, singurul concurent rămas în fața SUA, determină reașezări ample pe scena internațională.
Secolul Chinei
Au început să iasă la iveală detaliile! Aeronava era de ceva vreme deasupra teritoriului Rusiei, când domnul Xi l-a chemat pe ofițerul de cifru:
- Transmiți aceste două radiograme. Nu prin cifru, în clar!
Ieșind din birou, militarul a trebuit să se țină de cursivă: simțea că-l ia cu leșin. Erau două mesaje, adresate președinților din Kazahstan și Uzbekistan, invitându-i la o reuniune a Statelor central-asiatice, la Beijing. În mai. Fără participarea Rusiei! Președintele Xi era atât de sigur de cărțile pe care le avea în mână, încât nu se sinchisea că rușii vor intercepta mesajele: arunca buzduganul înainte de sosire, drept în poarta gazdelor. Și a calculat corect.
Ajuns la Moscova, domnul Xi a rostit un discurs de întâmpinare, apoi dânsul și domnul Putin s-au încuiat într-un salon, pentru discuții tête-à-tête. De obicei, acest moment ceremonial durează zece-cincisprezece minute. De această dată a durat patru ore. Ieșind de la discuții, domnul Xi a chemat iar ofițerul de cifru și i-a înmânat alte trei mesaje:
- Le predai tovarășului ambasador Jiang Hanhui. Să le transmită urgent președinților din Kirghizstan, Azerbaidjan și Turkmenistan.
Erau identice cu cele de mai-nainte, cu un singur detaliu în plus: precizau că sunt emise de la Moscova. Ca să se știe în cele trei capitale că lui Xi nu-i pasă de reacția Rusiei. Peste veacuri, istoricii vor consemna că ziua de 20 martie 2023 marchează începutul Secolului Chinei: Kremlinul e constrâns să cedeze Beijingului hegemonia asupra Asiei Centrale.
Au dat-o la întors
Arena mondială se împarte, de ceva vreme, în două ”galerii”: cea majoritară, alcătuită din cele 141 de State care condamnă agresiunea rusă în Ucraina, și cea minoritară, alcătuită din zece – cincisprezece State care au evitat să condamne explicit agresiunea, din diferite motive. Și pentru unii, și pentru alții, a constituit o mare surpriză expunerea publică a slăbiciunii Rusiei, nevoită să cedeze Chinei o arie geografică de mărimea Europei.
E limpede că situația Rusiei este dificilă: altfel nu ar ceda astfel în fața Chinei. Iar gravitatea situației este atestată de cele mai prestigioase instituții. Astfel, Institutul de studii economice de la Viena apreciază că ”Rusia s-a întors la perioada crizei finale a Uniunii Sovietice”. The Wall Street Journal consideră că veniturile Rusiei din exporturile de petrol și gaze naturale s-au redus cu aproape 50%; în condițiile în care războiul a determinat o creștere a cheltuielilor bugetare cu 50%, rubla s-a devalorizat cu 20% în ultimele 5 luni. Citând un fost oficial al Băncii Centrale a Rusiei, German Council on Foreign Relations apreciază că „economia Rusiei intră într-o regresie pe termen lung”.
Și astfel, rând pe rând, susținătorii domnului Putin au început să adopte public poziția Beijingului, în special în ce privește ”respectarea integrității teritoriale”, care figurează în propunerea chineză. Au reacționat imediat republicile central-asiatice vizate. Aflat la Berlin cu treburi, ministrul adjunct kazah de Externe, domnul Roman Vasilenko, a declarat că "Poziția Kazahstanului este că integritatea teritorială a statelor trebuie respectată pe baza Cartei ONU. Inclusiv, bineînțeles, Ucraina." Pentru prima dată kazahii spun asta limpede.
Apoi a basculat președintele Belarus, Alexandr Lukașenko. De voie, de nevoie, în ultimul an dânsul a fost aliat al Regimului Putin: a oferit baze militare pentru atacarea Ucrainei de Vest, a sprijinit cu echipament și muniție agresiunea, acum se pregătește să găzduiască arme nucleare tactice rusești. Dar iată că deunăzi a dat-o la întors: „Îndrăznesc să propun (…) o încetare a ostilităților, o încetare a focului fără dreptul de mișcare a trupelor și transferul de echipamente și arme; trebuie să ne oprim acum, înainte de a se ajunge la o escaladare!” Asta a declanșat imediat replica domnului Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului: nici vorbă de oprirea ostilităților! "Cât privește Ucraina, nimic nu s-a schimbat: operațiunea militară specială continuă, întrucât aceasta e singura cale la ora actuală de a atinge obiectivele stabilite de către țara noastră".
Primăvara trecută, când tancurile rusești ajunseseră la periferiile Kievului, voci din Guvernul Ungariei s-au făcut auzite, revendicând o halcă din Ucraina: Ujgorod și întreaga regiune Zakarpattia. Că așa e obiceiul unora: când vezi vecinul căzut sub loviturile tâlharilor, te repezi să-i furi haina din spinare. Acum au dat-o la întors: președintele Ungariei, Katalin Novák, aflată la Ankara, și-a exprimat sprijinul pentru un plan de pace care să implice retragerea trupelor ruse de pe teritoriul cotropit.
Lovitura cu Magistrala
Ca într-un joc de domino, bascularea începută în tabăra rusofilă a cuprins acum Europa de Est și Balcanii. Acestea au constituit vreme de decenii zone de interes periferic pentru Bruxelles; noul statul al Chinei a schimbat însă lucrurile. Așa cum declara la 6 decembrie 2022 doamna Ursula von der Leyen, de ceva vreme, „în Balcanii Occidentali ... China încearcă să exercite influență”.
Vulnerabilitățile zonei sunt cunoscute: în 2021, cele 6 state din Balcanii de Vest - Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia – au consumat împreună cam 4% din gazul pe care l-a consumat Germania în același an. Criza de resurse energetice e știută, există chiar un plan mai vechi: o conductă de 2.700 km aducând gaz din Asia Centrală până în Croația. Iar acum, autoritățile din Kazahstan au descoperit că proiectul e interesant: chiar despre asta discută la Berlin ministrul adjunct kazah, domnul Vasilenko. Și invocă ”axa Berlin – Beijing”! Iar președintele Ungariei, Katalin Novák, a semnat un acord prin care Turcia aprobă livrarea gazelor naturale către Budapesta și de acolo mai departe, prin conducta trans-anatoliană TANAP. Și, în același timp, întreprinderea kazahă de Stat KazMunayGas a început manevrele în vederea preluării activelor Lukoil din Europa de Est. Inclusiv din România!
Pe fondul înțelegerilor survenite între Rusia și China, Uniunea Europeană asistă la un adevărat asalt: Moscova secătuită cedează pârghiile sale economice Chinei în ascensiune. În acest context, a apărut temerea că China, după ce a construit magistrala feroviară Atena – Budapesta, ar putea construi și acea conductă magistrală demult promisă, aducând gaz din Asia Centrală până în inima Europei. Proiectul e mai vechi, dar UE l-a uitat pe un raft. Acum, la Bruxelles au fost șterse de praf documentele adoptate, cu 20 de ani în urmă, la Reuniunea de la Salonic și, copy – paste, UE încearcă să relanseze pe cont propriu plănuita conductă magistrală, promițând pentru început 3,5 miliarde €. Prin arhivele din secolul trecut a fost redescoperită și Politica de Coeziune, iar comisarul Schmit a venit la Iași, să o laude. Presa aproape că nu l-a băgat în seamă, fiindcă Politica de Coeziune, relicvă a secolului trecut, e sublimă, dar după 17 ani în UE, 40% din copiii României tot în pragul sărăciei sunt. Acum iar se promit nu știu câte miliarde...
Curtea din spate
Miliardele promise de Bruxelles sunt promisiuni, nu miliarde. Iar statele balcanice vizate pot vedea asta din experiența europeană a României. Întrucât guvernul de la București a reușit redresarea economiei, Comisia Europeană va diminua cu 2,1 miliarde € suma pe care ar fi trebuit să o primească țara noastră prin PNRR. Prea crește nesimțit economia! România este suficient de rezilientă: costul mediu orar al forței de muncă este, la noi, de 9,5 €, față de o medie europeană de 30,5€. O treime din populație e în pragul sărăciei și al excluderii sociale. Păi dacă vin investiții, românii o să înceapă să aibă pretenții, să vrea, pentru o muncă mai calificată, un salariu mai mare, un nivel de viață european – și pierd marile corporații din Occident rezervorul de mână de lucru ieftină!
De aceea, menținerea României și Bulgariei în zona gri, încuiate în curtea din spate a Uniunii Europene este, a fost și va fi o prioritate pentru unele grupări de interese foarte influente. La punctele de trecere a frontierei româno-bulgare, care conform Tratatelor de Aderare n-ar trebui să mai existe de vreo 12 ani, timpul de așteptare este de până la 500 de minute, ca nu cumva economia să crească nerușinat. Văzând modul în care sunt tratate cele două țări, elitele politice și economice din Balcani și Europa de Est sunt din ce în ce mai ispitite să urmeze exemplul Ungariei care, punându-se de-a curmezișul, favorizează investițiile chineze, ba chiar are ca obiectiv declarat să devină hub-ul european al Chinei!
Îndiguirea
Acesta este contextul controversat în care Comisia Europeană denunță proiectele de investiții din ”Noul Drum al Mătăsii”: „China și-a intensificat politicile de dezinformare și constrângere economică și comercială”, a pătruns tiptil în țarcul sărăntocilor din Balcani, promovează investiții îndelung neglijate, „încearcă să creeze dependențe”. În mod ciudat, pentru remedierea situației nu e considerată prioritară dezvoltarea Balcanilor sau integrarea statelor comunitare discriminate, ci „definirea unei strategii europene față de China (...) care trebuie să înceapă cu o evaluare sobră a relațiilor noastre actuale și a intențiilor strategice ale Chinei". Ca un prim pas, Parlamentul European și cele 27 de state membre ale UE au convenit asupra unui nou instrument „pentru a se proteja împotriva intimidării economice”, prin măsuri precum „excluderea de pe piața unică a Uniunii Europene și de la licitațiile publice, precum și tarife punitive”.
Este însă de văzut în ce măsură aceste ”instrumente” vor putea să îndiguiască influența chineză, în condițiile în care, în 2021, 9% din exporturile UE au plecat către China, în timp ce peste 20% din importuri au venit din aceeași țara asiatică. Situația ne evocă acel vechi dicton: „Dai în mine, dai și în tine, dai în fabrici și uzine!” Este deci de înțeles: ignorând această abordare conflictuală, o serie de lideri europeni au luat-o pe urmele cancelarului german Olaf Scholz care, în noiembrie 2022, a fost primul care a întreprins pelerinajul la Beijing. Chiar în aceste momente, șeful guvernului spaniol, Pedro Sanchez, se află în Capitala chineză. Săptămâna viitoare va vizita China și președintele Franței, Emmanuel Macron. Nu pleacă singur, ci însoțit de președinta Comisiei Europene care, văzând ce fac ceilalți lideri ai Apusului, a revenit la sentimente mai blânde: acum apreciază că „nu este nici viabil, nici în interesul Europei să se distanțeze de Beijing (...) De aceea trebuie să ne concentrăm asupra reducerii riscurilor și nu asupra distanțării".
Greu de zis
China, care între anii 2013 și 2021 a investit 838 de miliarde $ în ”Noul Drum al Mătăsii”, a preluat mingea de la o Rusie vlăguită și înaintează în forță pe o nouă direcție: în Balcani și Europa de Est. Apusul, care a neglijat vreme de decenii zona, își vede amenințate interesele, dar reacționează ciudat, intrând într-un conflict economic pe care nu-l poate de fapt susține. În condițiile în care termeni precum ”Europa socială”, ”solidaritate” sau ”convergență” nu mai fac parte demult din vocabularul bruxellez, popoarele din Balcani și chiar din Estul Uniunii Europene, sătule de promisiuni neonorate, sunt din ce în ce mai ispitite de proiectele venite dinspre Extremul Orient.
Încet-încet prinde contur o Nouă Ordine Mondială: Rusia, fostă superputere, la remorca Chinei, iar Uniunea Europeană sub asediu, dintr-o direcție neașteptată. Nu e deloc, zău deloc acea ordine internațională visată de domnul Vladimir Putin acum un! Care va fi locul nostru în această Nouă Ordine Bipolară, peste un an, peste un deceniu? Tot în poziția ghiocelului, jinduind după Schengen? Sau în brațele Chinei și a vechilului său ungur? Ori alături de Ucraina și Polonia, într-un nou Vișegrad? Greu de zis, că nici nu ne-am dumirit!
Puteți vedea varianta VIDEO a editorialului AICI