ORAŞUL DE VIS. Treci printr-un gang, faci câţiva paşi pe o străduţă laterală, te strecori pe sub o boltă din frunze şi scapi de zarva oraşului. "Oaza de verde" este ferită de blocurile înalte care străjuiesc strada principală şi păzită de câţiva bătrâni, care aşteaptă trecerea lină a timpului.

Sectorul 4 se poate lăuda cu străzi aglomerate, multe spaţii verzi, locuri de joacă şi de parcare, dar şi şiruri de case care au scăpat de buldozerele comuniste. Acolo, nu se aud nici claxoane, nici uruitul roţilor de tramvai.

Acolo, străzile încă poartă nume care amintesc de meserii îngropate de vreme. Una dintre aceste străzi este Drumul Găzarului, care şerpuieşte între Soseaua Giurgiului şi Bulevardul Constantin Brâncoveanu. "Când eram copil, mama cumpăra gaz de la găzar şi aprindea lampa. Acum, avem lumină şi nu mai facem fum în casă. Avem şi gaze, dar vin pe ţeavă", glumeşte nenea Costică, care îşi socoteşte vârsta în sferturi de veac, că aşa e mai simplu şi i se pare că  parcă nu e la fel de bătrân.

Copil fiind, se juca printre case, se căţăra prin copaci după cireşe şi dude. Acum,  şi casele rămase sunt umbrite de blocurile cu multe etaje şi vilele "prea mari, de neam prost. La ce-ţi trebuie atâta casă?", se întreabă bătrânul.

Pe vremea lui, tinerii nu şedeau la crâşmă toată ziua, ca acum, iar fetele erau mai cuviincioase. Tot atunci, lumea mergea la cimitirul Bellu, nu la Şerban Vodă, iar "măscăricii" din faţa cimitirului nu erau. Au apărut de curând în piaţa Eroii Revoluţiei, iar părerile sunt împărţite.

"Sunt frumoase, mai ales seara, aşa, cu lumină în ele. Le place la copii să se uite, dar trec maşinile şi nu putem ajunge la ele", zice o bunică, de pe o bancă aşezată vis-a-vis de statui, pe lângă zidurile care împrejmuiesc cimitirul evreiesc. Lângă ea, Pavel Sandu nu prea gustă arta modernă. "Astea ne trebuiau nouă, dom’le? Să puie mai multe bănci, cu copaci să te răcoreşti vara, să puie asfalt să nu se mai facă baltă uite-acolo, că dacă plouă îţi trebuie barcă să ajungi de la tramvai la metrou. Băncile astea s-au cojit. A pus şi brazi în ghivece pe trotuar şi-s arşi de soare, ţi-e şi milă de ei", pufneşte supărat bătrânul.

Lângă ei, o femeie cu părul blond îşi vinde liniştită fructele: ieri cireşe, azi vişine, mâine, ce-o da Domnul sau, mai degrabă, ce găseşte la depozit. De acolo îşi ia marfa, apoi vine şi-o aşază pe bancă. Dacă vin poliţiştii e rău, că rămâne fără marfă şi plăteşte şi amendă. Dar şi ea şi ceilalţi comercianţi au pus băieţi de pază, care le dau de ştire dacă vin "gaborii". Uneori, poliţiştii mai închid ochii, dacă "ajung şi ei acasă cu ceva la copii", spune femeia, însă "dimineaţa e rău de tot, că vin în valuri şi nu mai poţi sta aicea".

"Nu dau în cap la nimeni, nu fur. Dacă statul nu mă ajută, trebuie să cresc şi eu fata asta, doar n-o las pe stradă să facă cine ştie ce. De ce mă controlează pe mine? Nu dau în cap la nimeni", se plânge vânzătoarea. Alături, o altă comerciantă îşi întinde zilnic bermudele şi tricourile "la ofertă": 10 lei bucata, "preţ de criză, calitatea-ntâia". Seara, pensionarii care vin să mai stea de vorbă pe bănci trebuie să se grăbească să prindă un loc, căci numărul vânzătorilor creşte: vin femei şi bărbaţi ce vând bijuterii, podoabe pentru păr, pantofi vechi sau evantaie. Nu lipsesc din peisaj nici vânzătorii de bureţi de vase sau de baie, borsete, umbrele sau ciocolată. Aceştia au un program mai special: dimineaţa, în locul lor, se vând ţigări, iar seara vin ei cu tablete de ciocolată şi cafea.

Hoţul neprins, negustor cinstit

La nici doi paşi de vânzătoarea dolofană, pe aleea care duce la intrarea în cimitirul evreiesc, un bărbat cu burta revăsată peste pantalonii scurţi vinde peşte din nişte cutii murdare, în care a pus gheaţă, să nu I se strice marfa. "Proaspăt şi ieftin, domniţă, azi l-am prins", îţi face reclamă el reclamă, aproape în fiecare seară. Nu duce lipsă de clienţi: aceştia stau buluc între uşile dubei, până când vânzătorul îi dă la o parte ca să cântărească marfa. Din când în când, bărbatul mai dă la o parte şi muştele care zumzăie peste peşte. Clienţii însă nu par deranjaţi nici de ele, nici de sângele închegat şi urât mirositor de pe podeaua dubei.

"E păcat doar că oamenii nu păstrează" În sectorul 4, comercianţii stradali sunt aproape ca la ei acasă. Locurile bune, vadurile, sunt vânate şi, după ce le ocupă, nu se mai dau duşi. Cei care fug de poliţişti şi şi-au făcut deja o clientelă îşi vând marfa direct din portbagaj, printre blocuri. Alţii o aşază pe cutii şi aşteaptă muşterii. Pe lângă ei, maidanezii dau din coadă, doar-doar or căpăta ceva. "Darurile" vin mai ales de la iubitorii de animale, care le-au amenajat cuşti pe lângă blocuri. Mulţi dintre ei le dau de mâncare în jurul locurilor de joacă pentru copii. Tot aici, proprietarii de câini au găsit de cuviinţă că este locul perfect pentru a-şi scoate patrupedele la plimbare. Părinţii însă nu sunt de accord. "E periculos ce fac ei. Copiii se joacă prin pământ şi nu ai cum să îi opreşti să nu dea cu mânuţa pe faţă. Se pot îmbolnăvi de la mizeriile pe care le lasă câinii. Nu avem ce ne face cu maidanezii, dar când şi vecinii îşi aduc aici câinii, sincer vă spun că ma apucă nervii şi mă iau de ei. E loc de joacă, nu latrină pentru câini", spune Daniela Roman, mamica unei fetiţe de un an şi jumătate.

În sectorul 4, o mare parte dintre locurile de joacă au fost modernizate. Terenurile au fost îngrădite, iar pământul a fost curăţat de resturi vegetale şi gunoaie. După ce a fost nivelat, s-a aplicat un strat de nisip, peste care s-a montat un material anti-traumă. Dacă păşeşti pe el, talpa se afundă puţin în pavaj, astfel că micuţii nu se mai julesc atât de uşor dacă mai şi cad, în goana lor printre leagăne.

Pe lângă gard, au fost montate bănci din lemn, care, peste câţiva ani, vor fi umbrite de flori căţărătoare. Stând pe bănci, părinţii îşi pot supraveghea copiii în voie. "E foarte frumos. Înainte era nisip plin de mucuri de ţigară, multe gunoaie. Acum ţi-e drag să vii şi poţi să îi dai şi pe ăştia mici în leagăn, în "chiloţei" (leagăne, în formă de scutec, n.r.), că nu mai au cum să cadă", spune Dan Nicolae. Tânărul e mulţumit de primar, de spaţiile verzi amenajate în ultimii doi ani. Chiar dacă ar fi preferat ca banii daţi pe statui şi copaci să fie folosiţi pentru reabilitarea termică a blocului în care locuieşte, Dan Nicolae spune că "decât să dispară banii aiurea, mai bine că a pus iarbă. E verde şi frumos, o oază de verdeaţă. E păcat doar că oamenii nu păstrează. Uitaţi, au aruncat sticle şi pungi. Ar trebui să îi amendeze de la primărie".

Ce-ar mai vrea oamenii de la primar? Să mute maşinile cu anunţuri de vânzare de pe trotuare, să asfalteze şi străzile şi trotuarele dintre blocuri, să le facă loc în pieţe ţăranilor, să le subvenţioneze întreţinerea, să le izoleze termic blocurile, să îi facă pe cei de la Apa Nova şi Radet să reabiliteze reţelele de alimentare cu apă şi agent termic, să adune câinii vagabonzi de pe străzi, iar lista poate continua căci, spun oamenii, "noi l-am pus acolo, noi îl dăm jos".