Coronavirus, cel care a generat panică în întreaga lume, a fost sfidat de românii care au organizat un festival tradițional care învinge moartea, conform obiceiului. Au botezat petrecerea „Corona Ficus” și au încins o horă, cu maști de protecție pe față, în centrul orașului, echipați în medici, pacienți sau în diferiți alți „mascați”.
Localnicii unui oraș din România au avut o inițiativă inedită și au sfidat Coronavirus în cadrul unui festival secular care are loc, an de an, la malul Dunării.
Fășang, mult așteptatul carnaval al măștilor care are loc în multe localități din Banat, atât în România cât și în Serbia, reprezintă, în varianta specialiștilor în folclor, bucuria victoriei binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii.
Anul acesta, ediția realizată cu scopul de a păstra viu obiceiul străvechi Fășanc, organizat de Casa de Cultură, Primăria și Consiliul Local Moldova Nouă, sâmbătă și duminică, 29 februarie și 1 martie 2020, oamenii s-au echipat „la modă”. Mascați în doctori, pacienți și ce le-a mai trăznit prin minte, toți cu măști de protecție la gură, pentru Coronavirus, au încins o horă în cntrul orașului.
„Atenție, 112” sau „Pericol de Corona Ficus” scria pe halatele, pijamalele sau altfel de îmbrăcăminte în care erau echipați cei care participau la horă.
O formație întreținută de George Pascu, Gheorghița Voin a încins atmosfera iar „medicii”, „pacienții”, „Spidermen”, bărbați îmbrăcați în femei sau în plastic, pur și simplu, alături de alți fel de fel de mascați, chiar și copii, au încins o horă, în zona Parcului Casei de Cultură.
Culmea, sfidătoarea petrecere avea loc lângă un parc de copii.
De unde a pornit tradiția care „învinge moartea”...
Termenul „fârşang” sau făşanc, pe românește, vine din germană şi se traduce „mască”. Se pare că acest obicei, profan la început – a ajuns o sărbătoare religioasă și ar fi apărut în lumea germană, maghiară-catolică, extinzându-se în zona ortodoxă a Banatului de Sud, la romani şi sârbi.
Începe în prima duminică după Lăsata Secului, cu 6 săptămâni înainte de postul Paştelui. În acea duminică are loc „faşancul cel mic” (al copiilor); luni şi marţi este „faşancul cel mare” (al tinerilor căsătoriţi, necăsătoriţi, etc). Iniţial faşancul dura 6 zile; astăzi numai 3 zile (duminică, luni, marţi – românii; luni, marţi, sâmbătă – sârbii), explică site-ul acasalaromani.ro.
Semnificaţia lui este complexă: prin ironie, satiră, parodie se scot la iveală relele făcute de semeni; neplăcerile, necazurile pricinuite de natură în acel an; apoi şansa purificării corporale şi sufleteşti (simbolic prin atingerea cu nuiaua, mai nou cu o sticlă de plastic) în postul Paştilor, lucru ce-l determină pe om să fie mai bun, mai tolerant, mai realist. De asemenea, faşancul este un spectacol, un carnaval al costumelor şi măştilor, precum o piesă de teatru în aer liber.
Sărbătoarea faşancului ar mai putea reprezenta bucuria victoriei binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului; a vieţii asupra morţii (mortul simbolic- mascat nu este o persoană anume; este „masca” ce încă ascunde relele anului astronomic, natural trecut; „răul şi relele se îngroapă” după ritualul creştin).