Irod află de la magi că s-a născut Împăratul Lumii, cel profețit de proroci, și se teme că El îi va lua tronul și puterea, neștiind că Împărăția Sa nu este din lumea aceasta.
Cu viclenie, Irod le cere celor trei magi să-l anunțe și pe el unde se află Hristos, Cel vestit de steaua care îi călăuzea:
„Și trimițându-i la Betleem, le-a zis: Mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, dacă Îl veți afla, vestiți-mi și mie, ca, venind și eu, să mă închin Lui” (Matei 2, 8).
În realitate, Irod voia să afle unde este Pruncul pentru a-L pierde.
Cum magii, înștiințați de un înger, nu se mai întorc la Ierusalim, regele se mânie și ordonă să fie uciși toți copiii de parte bărbătească de până la doi ani, din Betleem și împrejurimi, sperând ca astfel să fie omorât și cel de care se temea că-i va lua tronul.
Însă, prin voința lui Dumnezeu, Familia Sfântă se refugiază în Egipt, scăpând astfel de furia împăratului:
„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Și sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt. Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu»” (Matei 2, 13-15).
În masacrul poruncit de Irod pier însă 14.000 de prunci, împlinindu-se, astfel, proorocia lui Ieremia:
„Glas se aude în Rama, bocet și plângere amară. Rahila își plânge copiii” (Ieremia 31, 15; Matei 2, 18).
Tot în această perioadă, la porunca lui Irod, Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, pentru că nu a divulgat unde îi era ascuns fiul cu mama lui, Elisabeta, a fost ucis de soldați în Templul din Ierusalim.
Irod va muri peste patru ani, în chinuri cumplite: carnea îi putrezește și este mâncat de viu de viermi.
Cei 14.000 de prunci sunt primele jertfe ale lui Hristos.