Deşi ar trebui să funcţioneze temporar, tarabele instalate pe trotuarul din bulevardul Basarabia sunt deschise non-stop, de şase ani, şi încurcă circulaţia, producând bani şi gunoi.
Primăria Sectorului 2 a reinventat conceptul de „piaţă volantă“, tolerând de şase ani, pe un trotuar de pe bulevardul Basarabia, o piaţă „temporară“ care funcţionează permanent, inclusiv noaptea. Potrivit reglementărilor în vigoare, pieţele volante „au o durată-limită de funcţionare în timpul zilei“. Inaugurată în 2002 de primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, prima piaţă volantă din Bucureşti, situată pe bulevardul Basarabia, la intrarea în Parcul Naţional, ar fi trebuit să funcţioneze doar vineri, sâmbătă şi duminică, în intervalul orar 7.00- 18.00. În fiecare duminică, după ora 18.00, trotuarul ar trebui să fie salubrizat şi redat circuitului pietonal. Legumele, la picioarele clientului
Cele 30 de tarabe mobile ale comercianţilor nu s-au clintit însă vreodată. Nici umbrelele de soare şi nici lăzile întinse pe trotuar. Vânzătorii sunt pregătiţi să te servească la orice oră din zi, în orice zi din săptămână, iar multe tarabe rămân deschise şi noaptea. Ba mai mult, lăzile cu marfă se extind progresiv către marginea trotuarului, făcând din circulaţia pietonală un slalom printre mere, morcovi, ţelină şi struguri. Administraţia Pieţelor Sector 2 susţine că s-au aplicat amenzi, însă comercianţii nu par deloc impresionaţi.
Colac peste pupăză, tot primăria a inventat pe acelaşi trotuar o pistă dublă de biciclete, disputată deopotrivă de biciclişti, pietoni şi comercianţi. Scaunele din plastic, ghivecele de flori sau maşinile de marfă se lăfăie nestingherite pe mijlocul pistei, iar claxoanele de atenţionare se lovesc de priviri placide, vag nedumerite. La nici doi metri de tarabe, ţevile de eşapament ale maşinilor din trafic îmbogăţesc legumele şi fructele cu dioxid de carbon. Spre seară, tomberoanele de la capătul pieţei deversează pe trotuar resturi vegetale şi zoaie cu iz de ghenă. La un metru de tomberoane, cisternele care udă străzile încarcă apă nepotabilă din Lacul Lia Manoliu, formând pe trotuar bălţi puturoase, de culoare maro-verzuie. Pensionarii, tot la Obor
Într-un răspuns oficial adresat EVZ, Primăria Sectorului 2 justifică înfiinţarea pieţei invocând „miile de solicitări venite din partea locuitorilor din zonă, care nu aveau o piaţă în apropiere“, dar mai ales grija faţă de pensionari, care nu se pot deplasa. Mai mult, piaţa a fost extinsă, „cu scopul de a exista o concurenţă pentru menţinerea preţurilor la un nivel scăzut“. O minimă informare i-ar fi lămurit pe cei din primărie că „Piaţa Volantă Basarabia“ este una dintre cele mai scumpe din Bucureşti, iar pensionarii pot cel mult să admire produsele (nectarine - 9 lei/kg, struguri - 10 lei/kg, mere import - 70 lei/kg). Aceleaşi produse se vând cu 2-3 lei mai ieftin la magazinele de peste drum. „E o scumpete... nu te poţi apropia. Asta-i piaţă pentru oameni cu bani, domnule. Tot la Obor trebuie să mă duc“, mustăceşte domnul Gheorghe, pensionar dintr-un bloc de vizavi.
Înşişi comercianţii se plâng de lipsa clienţilor şi oftează din rărunchi dacă-i întrebi cum stau cu vânzarea. La vederea camerei foto, vânzătorii schimbă tonul, simţindu-se brusc proprietari pe spaţiul public. „Eşti persoană fizică şi trebuie să-mi ceri voie ca să-mi filmezi ţelina“, se răţoieşte o doamnă din spatele tarabei, apărându-şi produsele întinse pe pista de bicicletă. CUM E LA ALŢII
Pieţele volante, destinate micilor producători
În oraşele europene, pieţele volante sunt destinate în principal micilor producători, care îşi pot vinde astfel produsele fără intermediari, la sfârşit de săptămână. Nu este deloc cazul pieţei din Basarabia, unde comercianţii vând în majoritate legume şi fructe de import, iar micii producători n-au nicio şansă să-şi găsească loc. Tarabele sunt închiriate de ani de zile de comercianţii intermediari, unii încă de la înfiinţarea pieţei. După conceptul european, trotuarul sau spaţiul ocupat de dimineaţă de piaţa volantă este evacuat şi salubrizat în cursul serii, astfel încât nici să nu se cunoască faptul că acolo s-a vândut ceva. Teoretic, administraţia pieţelor din sectorul doi ar fi trebuit de mult să ia o decizie. Ori să respecte măcar parţial caracteristicile pieţei volante, ori să înfiinţeze o piaţă permanentă pe actualul amplasament. Chiar dacă de şase ani piaţa funcţionează practic în regim permanent, oficializarea acestui lucru e dificilă, în primul rând pentru că, potrivit definiţiei, trotuarul are complet altă destinaţie. Până atunci, piaţa „permavolantă“ poate fi vizitată şi studiată pentru specificul ei bizar, probabil unic pentru capitalele europene.
Recomandările noastre
