Primarul din Berna ţine cu România

Alexander Tschappat, omul care păstoreşte capitala Elveţiei, unde tricolorii vor juca ultimul meci din grupe, a vorbit cu EVZ despre Euro 2008 şi despre teama lui Van Basten.

Alexander Tschappat, primarul oraşului Berna, unde naţionala de fotbal a României va juca ultimul meci din grupe la Euro 2008, în compania Olandei, ar fi foarte popular şi pe malurile Dâmboviţei. Charismatic, mereu pus pe şotii, politicianul social-democrat a fost recent în România, unde s-a întâlnit, printre alţii, cu primarul bucureştean Adriean Videanu şi cu Octavian Belu, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport. De la acesta din urmă a primit cadou o cravată roşie pe care scrie cu galben „România“. Marţi, când a vorbit cu EVZ, o purta mândru. În română ştie să spună două cuvinte-cheie: „noroc“ şi „gol“.

Dialogul s-a terminat când Tschappat, a cărui figură aduce cu a unui ursuleţ de pluş, mereu zâmbitor, ne-a spus, în glumă, că oricum n-avem drept de vot la alegerile care se vor ţine în toamnă, când candidează pentru un nou mandat, aşa că mai bine se duce pe stradă, să stea de vorbă cu oamenii: „Le zic şi eu ceea ce ei ştiu deja: că sunt cel mai bun“. „«George» Hagi... Mare, mare jucător!“ EVZ: Sunteţi un fan al României? Văd că purtaţi o cravată pe care e scris numele ţării mele... Alexander Tschappat: N-am pus-o special (râde). Am luat-o la repezeală, pentru că mă grăbeam să ajung la întâlnire, dar îmi şi place. Roşu, ce culoare frumoasă! Am primit-o luna trecută, când am fost la Bucureşti pentru o întâlnire cu primarul vostru, Videanu. Cravata mi-a dat-o fostul antrenor al Nadiei Comăneci. Belu, nu?

Ce mai ştiţi despre România? Ştiu câte ceva, dar nu mai bine vorbim noi despre fotbal? De-abia aşteptăm Euro 2008! Bine. În 1994 ne-aţi bătut rău (n.r. - scor 4-1) la Wolrd Cup, în America. Şi noi aveam o echipă de aur, cu Hagi, Popescu... Îmi amintesc perfect, a fost ceva special atunci. Mi-a plăcut „George“ Hagi. Mare, mare jucător! De altfel, mereu aţi fost buni la fotbal. Să vă spun un secret, vreţi? „Van Basten mi-a spus că se teme de Mutu“ Da. Am vorbit cu Marco Van Basten, după tragerea la sorţi, şi mi-a zis că se teme de România, mai ales că i-aţi bătut şi în preliminarii. Îi e frică de Mutu (râde cu toată puterea). Îi învingem iar la Berna? Riscaţi un pronostic? Aveţi şanse bune, puteţi fi echipa-surpriză, nu? Nu sunteţi socotiţi favoriţi şi ăsta e un mare avantaj. Eu vă simpatizez. O să ţin cu voi. În Elveţia faceţi câte un referendum pentru orice. Oamenii din Berna au votat şi pentru a găzdui meciuri de la Euro? (râde din nou) Sigur că da! Şi a trecut la limită, cu 52% parcă. Am avut noroc. Oricum, e o mare onoare pentru Berna să ia parte la această întâlnire sportivă. Şi pentru că Berna e cel mai frumos oraş din lume, sigur că aici nu puteau juca decât cele mai bune echipe din lume: România, Italia, Franţa şi Olanda. Am avut noroc şi la tragerea la sorţi (râde în hohote). Dar după Euro vor afla, poate, şi americanii că Elveţia nu e acelaşi lucru cu Suedia. Ne confundă mereu. „Aşteptăm 100.000 de fani“ Câţi bani aţi cheltuit pentru organizarea celor trei partide (Olanda - Italia, Olanda - Franţa şi Olanda - România) în capitala Elveţiei? Nu foarte mulţi. Câteva milioane de franci. Dar ştiţi cum e: UEFA are o marfă bună, a vândut-o, noi a trebuit să scoatem bani din cont, ei îi bagă în cont. Asta e viaţa. Glumesc, desigur. Nu vă temeţi că Berna va fi invadată de fani zgomotoşi din România, Italia... Aici s-ar putea să avem o mică problemă, pentru că aşteptăm cam 100.000 de oaspeţi. Gândiţi-vă: populaţia oraşului aproape se va dubla. Va fi o mare provocare. Tot mai sper ca fanii să se bucure sau să sufere doar în noaptea de după meci şi să nu facă prea mare deranj pe străzi. Despre meciurile Elveţiei la Euro... Despre asta nu vorbesc decât după două pahare de vin bun, de-al nostru. De-abia vă aşteptăm în Berna, să-l gustaţi. VIAŢA ÎN CAPITALĂ Ce vă aşteaptă în „oraşul urşilor“ EVZ continuă incursiunea în viaţa elveţienilor înainte de Euro 2008. După ce v-am prezentat Zürich, oraşul unde tricolorii vor da piept cu Franţa şi Italia, vă dezvăluim acum câteva secrete din Berna, locul unde a locuit o bună bucată din viaţă Albert Einstein. În capitala statului federal, dar şi a cantonului Berna, se vorbeşte germană, dar nu veţi găsi elveţian să nu ştie suficient de multă franceză sau engleză.

Oraşul, mai mic, dar mai cochet decât Zürich, freamătă în a teptarea marelui eveniment fotbalistic al verii. Bătrânii iau cursuri de dans, pentru că înainte de inaugurare va fi o mare petrecere unde se va valsa de zor. În centrul oraşului va fi amplasată o imensă minge de fotbal, iar piaţa principală este atât de frumoasă încât până şi inima unui huligan s-ar putea înmuia văzând-o. Berna este un oraş al florilor. Verdeaţa abundă şi nimeni n-are voie să rupă o creangă. Aici, distrugerea parcurilor pentru construcţii imobiliare hidoase pare o poveste de pe o planetă a maimuţelor. Centrul medieval al oraşului a fost înscris pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.

Berna datează din 1191, când ducele Berchthold de Zahringen a vânat urşi în zonă. Există obiceiul în Elveţia ca un loc să poarte numele primului animal vânat acolo. Legenda spune că ducele şi oamenii săi n-au reuşit, o vreme, să răpună decât iepuri. Dar pentru că nimeni n-ar fi acceptat să locuiască într-un oraş numit „iepure“, s-au chinuit până au prins un urs (Bär în germană). Asta explică de ce ursul galben cu gheare roşii Berna e parte a confederaţiei elveţiene din 1353 şi a ajuns repede cel mai important canton. Un oraş medieval care îi divinizează pe urşi Dacă mergeţi în Berna, veţi găsi preţuri puţin mai mici decât în Zürich (o bere rămâne 6 franci, adică 3,7 euro, un pachet de ţigări - în jur de 7 franci, adică 4,3 euro, iar o masă într-un restaurant de nivel mediu vă duce la 20 de franci, adică vreo 12 euro).

Pe străzi vă puteţi ciocni la orice pas cu un om politic elveţian de cel mai înalt nivel, aşteptând liniştit autobuzul.Noi am surprins- o în această ipostază pe ministrul afacerilor externe, o doamnă înaltă, blondă, sobră, superbă. Şi în Elveţia nu e campanie electorală, e doar o campanie puternică din partea societăţii pentru o lume normală.