O catastrofă aeriană petrecută la începuturile aviației civile este considerată a fi cea mai mare catastrofă interbelică. Nouă pasageri au murit în urma prăbușirii unei aeronave care se încumeta să facă drumul de la Londra la Paris.
Asupra groaznicei catastrofe aeriene, care a costat viata a nouă persoane, ziarele din aceea vreme publică următoarele amănunte: Unul din avioanele britanice ale serviciului Londra-Paris, plecase pe la amiază din aerodromul din Croyden, având pe bord pe lângă pilotul Stewart, în etate de 29 ani, — un aviator dintre cei mai experimentaţi şi decorat în cursul războiului, — opt pasageri.
Erau soţii Sproston, cu un copil, d-şoara Bailey, un australian care se ducea să petreacă Crăciunul la fiica sa măritată la Paris, un tânăr de 18 ani, anume Luxemburg, fiul unui bogat industriaș, care se ducea de asemenea într’o călătorie de plăcere la Paris, publicistul Cedric Trudgett de la „Chilian Review" și brazilianul dr. Brobos Lima, venit în Europa într’o misiune a guvernului său. Un accident aviatic care a rămas în istorie!
Aparatul şi motorul fuseseră controlate şi totul era în perfectă regulă. Pilotul si pasagerii îşi luară rămas bun de la personalul aerodromului şi aeroplanul se înălţă zbârnâind. Timpul era furtunos, vântul având o velocitate de 50 km pe oră. Nu se ştie încă exact ce s-a întâmplat în cele câteva clipe care au trecut între plecare şi catastrofă.
Un martor ocular, care se afla pe dealul Purley de lângă câmpul de aviaţie, a declarat în amănunt cum s-a produs catastrofa aeriană.
Ce povesteşte un martor ocular
”Priveam aeroplanul cum venea spre punctul în care mă aflam. Observai că zbura la o foarte mică înălţime deasupra dealurilor. La un moment dat mi se părea că stă să se izbească de casele izolate. Dar dintr-un salt subit, el se înălţă şi trecu deasupra caselor. In acelaşi moment, începu să oscileze violent, fiind prins de un vânt puternic; coada se ridică în aer şi aparatul se prăbuşi aproape vertical.
Nu ajunsese încă bine la pământ, când flăcări îngrozitoare se inălţară, învăluindu-l complet, împreună cu un nor gros de fum. Alergam spre locul catastrofei, dar când ajunsei, tot ce putea fi ars, fusese consumat de flăcări. Nu rămăseseră decât cele două roate. Printre fărâmături se zăreau cadavrele carbonizate ale pilotului şi pasagerilor. Toţi trebuie să fi murit instantaneu. Hainele dispăruseră şi cadavrele erau negre ca cărbunele. Sfărâmăturile mai fumegau".
Incendiul a mistuit tot
Câţiva lucrători, care lucrau pe câmp, alergară de asemenea făra locul dezastrului. Ei declară că nici un centimetru din aeronavă nu rămăsese neatins de flăcări. Era imposibil de a se apropia de el. sau de a-l atinge. Abia când incendiul sa mai potoli, lucrătorii putură să încerce a scoate cadavrele de sub dărâmături. Dar cum izbutiră să dea la o parte carul, cadavrele căzură la pământ, prefăcându-se imediat in cenușe.
Că moartea nefericitelor pasageri trebuie să fi fost fulminantă, e confirmat prin faptul că nu se auzise nici un strigăt de ajutor. Cel prezenți avură un moment viziunea cadavrelor îngrămădite lângă motor, toți cu capul în jos. Nu trecuseră nici 15 minute de la plecarea din aerodrom, printre zâmbetele si urările celor rămași, până la complecta distrugere a aeroplanului.
Este cea mai mare catastrofă aeriană înregistrată până acum în serviciul Londra-Paris. S-a petrecut în 1925.