Președintele Turciei, Erdogan se confruntă cu manifestații masive în Turcia ca urmare a arestării principalului rival politic. Primarul din Istanbul este una din cele mai populare figuri politice, fiind sprijinit de milioane de oameni. Numai că evenimentele din Turcia nu au stârnit nici o reacție la Washington, mult mai interesat de creșterea cooperării militare.

Președintele american Donald Trump l-a descris ieri pe președintele turc Recep Tayyip Erdogan drept un lider „bun”. Trump a făcut această remarcă în timpul unei întâlniri la Casa Albă cu ambasadorii nou numiți, inclusiv Tom Barrack, candidatul său pentru funcția de ambasador în Turcia.

„Ca una dintre cele mai vechi civilizații din lume, națiunea gazdă împărtășește viziunea dumneavoastră pentru pace, prosperitate și securitate”, i-a spus Barrack lui Trump. Președintele Trump i-a răspuns: „Este un loc (Turcia n.n.) bun, iar liderul său (Receip Erdogan n.n.) este și el bun”. Schimbul de replici a avut loc în contextul celor mai mari proteste antiguvernamentale din Turcia din ultimul deceniu, declanșate de arestarea primarului Istanbulului, Ekrem Imamoglu.

Președintele SUA, în acord cu Marco Rubio

Dar nu a fost singurul semnal de sprijin. A mai existat un moment diplomatic cu strângere de mână pentru camerele de luat vederi - zâmbete, steaguri și aparența de unitate transatlantică. Secretarul de stat american Marco Rubio s-a întâlnit marți la Washington cu ministrul turc de externe Hakan Fidan. S-a discutat despre încălcarea gravă a democrației din Turcia? Aparent, nu, fiind remarcată o singură postare pe rețelele sociale.

„Mi-am exprimat îngrijorarea cu privire la arestările și protestele recente din Turcia”, a scris Rubio pe X (fostul Twitter), într-un mesaj care a ajuns rapid în cercurile diplomatice și în redacții. Dar atât... În mijlocul acestei agitații, postarea lui Rubio a semnalat ceea ce unii au interpretat ca fiind un moment rar de dezaprobare din partea SUA față de politica internă a Ankarei.

Dar, în spatele declarației publice, pare să se fi derulat o poveste diferită. Miercuri, o sursă diplomatică turcă, vorbind cu Reuters sub rezerva anonimatului, a respins ideea că Rubio ar fi abordat problema atât de direct pe cât a sugerat postarea sa. „Problema a fost abordată într-un mod diferit față de modul în care a fost reflectată în postarea din social media”, a declarat sursa, fără a oferi alte detalii. Adică Rubio nu prea le-a spus nimic turcilor...

A exagerat Rubio?

Divergența dintre declarațiile publice și cele private este un model familiar în diplomația internațională, în special în relațiile cu Turcia, un aliat NATO critic, dar adesea dificil. Dar contradicția ridică întrebări: A exagerat Rubio pentru publicul american? Sau Ankara încearcă să limiteze pagubele pentru a evita inflamarea sentimentelor naționaliste la nivel intern?

Potrivit unor oficiali familiarizați cu întâlnirea, discuția a fost dominată în mare măsură de cooperarea în industria de apărare - în special de relaxarea restricțiilor privind accesul Turciei la tehnologia militară americană. Ambele părți au tot interesul să aplaneze disputele după ani de tensiuni legate de achiziționarea de către Ankara a rachetelor rusești S-400 și de suspendarea ulterioară de către Washington a Turciei din programul de avioane de luptă F-35.

O declarație a Ministerului turc de Externe în urma întâlnirii a subliniat „voința reciprocă de a ridica restricțiile asupra industriei de apărare” și nu a menționat drepturile omului sau arestările politice.

Arestarea lui Imamoglu, punct important în atitudinea Washingtonului

Dar observatorii notează că optica tăcerii poate fi la fel de puternică ca și condamnarea. „Rubio a simțit probabil nevoia să facă o remarcă publică a protestelor pentru a menține coerența cu valorile SUA privind democrația și drepturile civile”, a declarat un fost oficial al Departamentului de Stat. „Dar turcii sunt extrem de sensibili cu privire la interferența percepută, în special atunci când vine vorba de figuri precum Imamoglu, care reprezintă o adevărată provocare la adresa puterii lui Erdogan.”

Arestarea lui Imamoglu a devenit un punct de interes pentru un sentiment mai larg de oboseală și deziluzie politică. Odată aclamat pentru modernizarea Istanbulului și înfrângerea partidului lui Erdogan în bastionul său simbolic, ascensiunea lui Imamoglu a fost urmărită îndeaproape atât în țară, cât și în străinătate. Mulți turci consideră că acuzațiile împotriva sa, legate de presupuse nereguli în contractele municipale, reprezintă o încercare brutală de a-l marginaliza înaintea alegerilor prezidențiale din 2028.

Pentru administrația Biden, și acum pentru Rubio în calitate de secretar de stat, acest lucru pune Washingtonul într-o poziție precară: încercarea de a menține legăturile strategice cu un partener NATO esențial, semnalând în același timp îngrijorarea cu privire la regresul democratic fără a declanșa o ruptură diplomatică.

Episodul reflectă natura din ce în ce mai dublă a relațiilor dintre americani și turci. Una dominată de realpolitik și interese strategice, cealaltă de valori, drepturile omului și statul de drept. Declarațiile publice precum cele ale lui Rubio fac parte din cea de-a doua cale, dar atunci când intră în conflict cu prima, acestea tind să fie atenuate în liniște sau retrase.