Președintele a hotărît să-și schimbe strategia de comunicare. Consultanții americani, angajați în schimbul făgăduielii că le va face rost de o afacere în România, i-au zis să ia exemplu de la Vladimir Putin, care stă de vorbă cu Poporul rus la televizor. Nu-mi place la televizor! a bombănit președintele, moderatoarele stau răscrăcănate pe scaunul din fața mea, de li se văd chiloții, și nu vreau să-mi înșel soția nici măcar în gînd!

S-a optat pentru început, pînă va fi convinsă Prima Doamnă să accepte să fie înșelată în gînd, pentru radio.

Președintele va sta de vorbă cu Poporul român la radio.

Zis și făcut.

S-a luat legătura cu patronatul celui mai puternic radio particular și și s-a inițiat emisiunea Pe tăpșan.

Instalat în studioul principal, unde a fost condus de însuși patronul postului, întrun alai de multe persoane, președintele răspunde întrebărilor, ținînd la ureche căștile. Dincolo de geam, în Regie, supervizează operațiunea directorul general. Lîngă președinte stă redactorul șef de la Știri și el cu casca la ureche. El e moderatorul emisiunii. Președintele e doar invitat.

Sînt zeci de întrebări puse direct de ascultători.

Emisiunea e programată la prînz.

La ora asta, ascultă radioul pensionarii, șomerii, spărgătorii de case, care acționează noaptea și cei care intervin de zeci de ori pe zi la diferite anchete și concursuri, pentru că vor să-și audă numele în eter.

Întrebările dau seama preocupările românilor.

O babă dintr-un cătun din munți întreabă de ce nu se dau lumînări pe gratis la biserici. Un ins din Cluj se interesează dacă ungurii mai vor sau nu Ardealul.

O casnică nu întreabă, ci se plînge. A cumpărat un mixer vîndut prin tv și acesta împroașcă.

Să-i dea afară pe cei de la tv, pentru c-au făcut reclamă mincinoasă.

Vine rîndul unui tip din Mijlocia de Mijloc.

Să trăiți, domnule președinte, cînd veniți și pe la noi, pe la Mijlocia de Mijloc la noi, în mijlocul Poporului?

Președintele dă un răspuns stas, pregătit de consilieri, care se așteptau la așa ceva. Că o să vină, că merge cu plăcere prin țară, dar că o să vadă dacă-i îngăduie programul, bla, bla, bla.

Ascultătorul sunase însă pentru altceva. Chestia cu invitația era la întrebare. El sunase de fapt nu pentru o întrebare, ci pentru o plîngere.

 Era proprietarul unui taur. Taurul comunal.

Femeilor din regie, care ascultă și ele dialogul, li se aprind instantaneu privirile. Toate vacile din sat sînt aduse la el. Și nici una nu pleacă nesatisfăcută. Privirile femeilor se aprind și mai tare. O ușoară tulburare încearcă și radioascultătoarele, mai ales cele fără bărbat. Iată însă c-a fost amendat, pentru că taurul n-avea certificat de reproducător. Da, zice proprietarul masculului de oțel, n-are certificat, e vorba însă de un petec de hîrtie. Dacă mergi prin sat, puține sînt ogrăzile în care să nu descoperi copiii – băieți și fetițe – ale taurului, mînca-l-ar mama! Președintele e încurcat.

Tocmai răspunsese la o întrebare despre rolul geopolitic important al României ca aliat strategic al Americii la Marea Neagră.

Nu știe încotro s-o ia.

Spre serios, dar atunci discuția ar putea ajunge în niște zone interzise celor sub 18 ani.

Spre glumă, dar atunci ar putea supăra pe mulți ascultători, dat fiind că problema ascultătorului era reală.

Salvarea președintelui apare de unde nimeni nu se aștepta.

De la nevasta celui cu taurul.

Tocmai cînd ascultătorul aștepta un răspuns, intră în cameră nevastă-sa, care începe să zbiere la el:

– Porcule, iar vorbești cu curva aia?

– Fă nenorocit-o, vorbesc cu președintele! se aude în telefon și-n toată țara.

– Ce președinte, așa-i spui tu acuma japiței?

 Cei din Regie fac semn că vor tăia telefonul.

Nu-i nevoie.

Nevasta i-a luat ascultătorului telefonul și l-a aruncat pe fereastră.

Numărul ascultătorilor s-a dublat brusc. Din nefericire, ce s-a întîmplat mai departe, nu s-a putut afla.

Președintele și-a dres glasul și - a trîntit un discurs despre rolul întreprinderilor mici și mijlocii în dezvoltarea economică a țării.