Nu mă aștept sub nicio formă, ca viitorul președinte al României, oricare va fi el, să încalce Omerta, celebra lege a tăcerii, prima în decalogul organizațiilor de tip mafiot, în privința crimelor comise de cuplul Coldea-Kovesi pe toată durata funcționării Protocoalelor SRI-DNA. De ce nu mă aștept? Pentru că absolut niciunul dintre candidați nu a suflat o vorbă despre această traumă uriașă, una comparabilă cu aceea comisă de justiția comunisto-securistă a anilor `50 din secolul trecut. Păstrând proporțiile, cele două perioade nu s-au deosebit prin nimic, metodele au fost aceleași.
La unul dintre termenele privind contestația împotriva controlului judiciar, în dosarul penal în care este acuzat de DNA pentru trafic de influență în Justiție, generalul SRI Florian Coldea a adus și a încercat să probeze un argument absolut halucinant. Acela potrivit căruia în România, în perioada cât a fost el șeful operativ al SRI, nu a existat niciun Stat Paralel. Pe cale de consecință, dacă nu a existat, cu atât mai puțin ar fi putut să-l instrumenteze el.
Pare greu de crezut că a apelat la un asemenea argument. Ne edifică însă Încheierea formulată de judecătoarea Claudia Jderu, de la Curtea de Apel București: „Întrucât o parte consistentă din considerentele ordonanței se refera la existenta percepției cu privire la existenta unui stat paralel și vocația petentului de a conduce aceasta presupusa entitate, solicită încuviințarea unui set de înscrisuri în dovedirea inexistenței vreunei dovezi care să susțină aceste afirmații”.
De ce a crezut generalul Florian Coldea că poate merge cu tupeul până în acest punct? Răspunsul este unul foarte simplu: pentru că absolut nicio instanță și nicio instituție a statului român nu s-a pronunțat oficial, cu privire la această pagină neagră a istoriei recente. În afară de câțiva jurnaliști, care și ăia pot fi numărați pe degete, în afară de victimele care au scăpat cu viață, în afară de ceva șușoteli ale unor politicieni, dar mai mult pe la colțuri, despre abuzurile criminale ale Grupării „Coldea-Kovesi” nu vorbește nimeni.
Au fost însă unii care ar fi dorit să o facă, dar doar în cadru oficial. Este cazul fostului președinte Traian Băsescu, cel mai important martor în privința activității Grupării de Criminalitate Organizată „Coldea-Kovesi”. Este autorul Deciziei CSAT, ceea ce a făcut posibilă parafarea Protocoalelor SRI-DNA și până la un punct, principalul beneficiar al activității criminale desfășurate în baza lor. Ar fi fost cea mai de valoare depoziție cu putință. Nu s-a putut, pentru că disponibilitatea sa de a vorbi în cadru oficial nu i-a fost acceptată. S-a întâmplat acum 8 ani. Să ne reamintim.
La vremea aceea, Traian Băsescu a făcut o serie de dezvăluiri cu privire la mecanismele de funcționare ale Poliției Politice SRI-DNA - subliniez, inventată de el - care a reușit să confiște aproape în totalitate pârghiile de putere în stat. Nu era o premieră. De când părăsise Palatul Cotroceni mai făcuse acest lucru, din ce în ce mai apăsat, pe măsură ce încălcări grave ale legalității și ale principiului separării puterilor în stat au devenit din ce în ce mai evidente și, foarte important, pe măsură ce el însuși și membri ai familiei sale intrau în malaxorul Binomului.
Fostul președinte făcea, așadar, o serie de dezvăluiri stupefiante într-o intervenție telefonică, în timpul unei emisiuni care o avea drept invitată pe Alina Bica, fosta șefă a DIICOT. Invitata povestea istoria calvarului suferit din momentul în care a intrat în conflict cu prim-adjunctul SRI, Florian Coldea, și cu șefa DNA, Codruța Kovesi. După cum am consemnat la acea vreme, referindu-se la faptul că fosta șefă a DIICOT l-a înștiințat pe fostul președinte de presiunile la care era supusă de Cuplul „Coldea-Kovesi”, în vederea vopsirii unor dosare, Traian Băsescu a declarat:
Este a doua emisiune în care Alina Bica spune că a vrut să-și prezinte demisia unui înalt demnitar. Vreau să închidem subiectul: la mine a venit și mi-a spus, „Domnul președinte, doresc să-mi prezint demisia!”, explicându-mi de ce. Nu am să intru în detalii extraordinar de mari, dar mi s-a părut că se prefigura statul mafiot, adică, un serviciu de informații, printr-un prim-adjunct, respectiv un procuror-șef al unei structuri a Parchetului General, își aleseseră drept țintă șefa unei structuri anti-mafia, pentru simplul motiv că nu executa ordinele primite de la prim-adjunctul SRI, de la generalul Coldea. Și i-am spus „fată dragă, du-te și vezi-ți de treabă, în statul acesta nu se poate întâmpla așa ceva, pentru că nu suntem un stat mafiot, în care niște indivizi cu putere extraordinară să poată aresta pentru că vor ei, pentru că îi deranjează sau pentru că nu le execută ordinele un procuror șef al DIICOT. Statul român nu e un stat de tip mafiot, ca tu să fii arestată pentru simplul motiv că nu te înghite șefa DNA, ca instrument al lui Coldea.
Foarte important, în același context, Traian Băsescu a adăugat: „Vreau să fiu martor în procesul doamnei Bica. Instanțele au refuzat și nu este corect. Cer public să fiu audiat legat de Bica, Udrea și fostul președinte ANI, în instanță. Aștept să fiu chemat în instanță cu ușile închise. Statul nu trebuie făcut praf, ori în dosarul Bica ce s-a întâmplat din 2015 încoace e mizerabil."
Nu este foarte greu să ne dăm seama ce ar fi conținut în mare, o asemenea declarație. Ea ar fi susținut, fără doar și poate, spusele Alinei Bica, ar fi confirmat șantajul la care a fost supusă de Cuplul Coldea-Kovesi, unul la care ea nu a cedat și drept urmare a fost arestată. Ar fi confirmat exact cele declarate de Alina Bica în fața instanței:
M-a rugat frumos(n.r. prim-adjunctul SRI Florian Coldea) dacă pot să-i prezint o informare a stadiului în care se afla în instanță dosarul lui Tender. Discutam cu SRI despre dosarele care îi interesau. Așa s-a întâmplat și cu ceilalți șefi din DIICOT. Coldea mi-a prezentat o informare pe mai multe pagini cu doi de zero, respectiv rolul pe care Tender și societatea lui îl avea pentru securitatea națională. Mi-a zis: „Sper că îți dai seama că discutăm chestiuni de securitate națională!” I-am spus că nu am cum să obțin achitarea în instanță. M-am gândit că SRI este o instituție cu care DIICOT lucrează în 90% din dosare. Mi-a zis: „Ce soluții ai?” I-am spus că și dacă aș vrea nu am cum să-l achite în instanță. „Domne, dacă nu înțelegi că e despre securitatea națională nu o să sfârșești bine!” Nu a fost o discuție plăcută. Când i-am zis că nu sunt de acord, la cinci zile m-a sunat și mi-a zis râzând: „Vezi ce scriu unele site-uri!” Și pe un site obscur scria că Laura Kovesi urmează să o aresteze pe Alina Bica.
La termenul în care făcea declarația reprodusă mai sus, în 12 noiembrie 2015, Alina Bica solicita judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție audierea lui Traian Băsescu, în calitate de martor. Țineți-vă bine! Solicitarea i-a fost, însă, respinsă. Motivul? Unul halucinant: „Audierea lui Traian Băsescu se respinge, pentru că nu este utilă în dosar”!
Am spus-o și atunci, o spun și acum, nu de puține ori, fostul președinte Traian Băsescu a vorbit despre consecințele nenorocite ale mecanismului de Poliție Politică, unul care a metastazat și a preluat în folos propriu pârghiile de putere, golind astfel de conținut caracterul democratic al organizării și funcționării statului de drept. De ce a făcut-o, mai puțin mă interesează. Spusele sale, însă, în afara de faptul că au fost cosemnate, reproduse și analizate la cald prin presa și televiziunile rămase civile, alt efect nu au avut. Cei acuzați au tăcut mâlc, cel de care existența Poliției Politice depindea pe atunci, președintele Klaus Iohannis, s-a făcut că plouă ceea ce, cinstit vorbind, i se potrivește mănușă, și atât.
Dacă fostul președinte Traian Băsescu ar fi fost audiat de instanța de la ÎCCJ, efectele nu ar mai fi fost nule, ele nu s-ar mai fi putut stinge după principiul care face ca pe la noi minunile să dureze doar trei zile. În primul rând, nu cel mai important, depoziția sa ar fi conținut indiscutabil mult mai multe detalii despre cum s-a făcut de s-a ajuns ca în Romania puterea să fie deținută de doi oameni, fără nicio legătură cu vreun mecanism democratic. În al doilea rând, cel mai important, o asemenea depoziție făcută de fostul președinte, cel mai fin cunoscător al devenirii și modului de operare al Poliției Politice, în fața celei mai înalte instanțe, ar fi avut o cu totul altă valoare decât orice declarație de presă, sortită uitării sau aruncării în derizoriu de către plutonierii de presă ai Statului Paralel.
Depoziția lui Traian Băsescu, dată sub jurământ în fața instanței, ar fi devenit din momentul consemnării și îndosarierii ei la ÎCCJ un document istoric de o importanță crucială, peste care nu s-ar mai fi putut trece, așa cum se poate în cazul unei simple declarații de presă. Valoarea unui astfel de document oficial de neocolit, reținut ca atare de cea mai înaltă instanță din România, ar fi fost în măsură să readucă Statul de Drept și Justiția Independentă în mătcile lor rațional-democratice.
Nu este timpul trecut! Călăi, victime și beneficiari ai activității criminale a Grupării „Coldea-Kovesi” trăiesc, cei mai mulți au încă mințile întregi. Nu cred că Justiția și nu doar ea își poate reveni la o necesară normalitate, fără lămurirea și stabilirea responsabilităților și vinovățiilor pentru fără-de-legile criminale comise în perioada gravei activități infracționale a Binomului „Coldea-Kovesi”.
Drept care, eu îl voi vota pe acel candidat la funcția supremă în stat care se va angaja public, că va face tot ceea ce-i stă în putință și în Constituție, pentru realizarea unui demers eficient de condamnare oficială a celei mai blestemate perioade a istoriei României post-comuniste.