Bormaşinul utemistei Margareta
„Fiică de ţărani pălmaşi, Margareta Teodoru a dat piept de timpuriu cu greutăţile vieţii. Era prin 1942... Abia păşise în al cincisprezecelea an (de viaţă), când s-a angajat la Atelierele C.F.R. Nicolina Iaşi. Din prima zi a fost repartizată la secţia strungărie. Bineînţeles, ca fată de serviciu. Un gând i-a încolţit în minte, a început a o frământa. Să mânuiască o maşină. Şeful secţiei i-a tăiat scurt firul dorinţelor: - «N-o să te ajute capul tău de muieruşcă la aşa ceva!» (...) După 23 August 1944, Margareta a învăţat să citească. Din ziare a aflat despre munca femeilor sovietice, despre tractoriste, despre strungăriţe, despre succesele lor uimitoare...“
Ca orice brăţară, meseria se fură
Aşa, carevasăzică! Margareta a învăţat să citească. Mai bine mai târziu decât niciodată. Acum, după ce a văzut prin ziare cu ce se ocupă femeia sovietică şi cum munceşte ea de sparge normele, fiica de „ţărani pălmaşi“ şi-a zis că a venit marele moment al vieţii sale. „Şi-a luat inima în dinţi şi s-a adresat organizaţiei de Partid, spunând ce o apăsa pe suflet: - «Mă prind să lucrez la maşină!» Şi tovarăşii de la Partid i-au îndeplinit dorinţa. Mai întâi, Margareta Teodoru a lucrat pe lângă un muncitor de la bormaşin.“ Eei, şi după ce a stat Margareta şi a văzut cum se lucrează la „bormaşin“, Partidul a avut grijă să primească şi ea unul. Şi s-a pus fata pe muncă, şi a muncit, şi a muncit, cum citise prin ziare că munceau femeile sovietice.
Grijă pentru socoteala colegilor
„Când a venit Planul, muncitorii au început să lucreze mai cu zel. Inima o îndemna mereu şi pe Margareta Teodoru: «Sări, sări şi tu peste normă!». A început să lucreze altfel. Şi-a potrivit munca bine, după plan, şi-a îngrijit bine bormaşinul. Acum maşina nu mai bate deloc în gol.“ Şi, ca în orice poveste frumoasă, efortul tinerei Margareta nu a fost în zadar. „Norma prevedea că în opt ore trebuie găurite 450 piuliţe. Într-o zi, Margareta a numărat 500 piuliţe. S-a bucurat mult. Depăşea pentru prima dată norma. A prins curaj. În fiecare zi creştea grămada de piuliţe, 600, 700, 800 de piuliţe sfredelite într-o singură zi. Aproape două norme îndeplinite!“ Evident, hărnicia fetei nu era privită cu ochi buni de colegi. Parcă nu le venea să creadă că o fetişcană putea să muncească mai cu spor decât ei. „Organizaţia de Partid a încurajat-o, însă. De curând, utemista Margareta Teodoru a fost aleasă responsabilă a grupei sindicale din atelier. Are 22 de ani. Când a fost aleasă ca responsabilă, a spus tovarăşilor săi: «Aţi avut încredere în mine şi eu m-oi strădui să vă dovedesc că n-aţi greşit socoteala!»“ Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus poveste-aşa! Apropo, povestea a apărut în „Scânteia Tineretului“ nr. 5, de vineri, 8 aprilie 1949.
Toma Nichita