Vasile „Copilu’ Minune“ de la „profesională“
În numărul de miercuri, 6 aprilie 1949, „Scânteia Tineretului“ ne prezintă un elev ieşit din comun, considerat, după criteriile epocii, supradotat. Tânărul în cauză nu a câştigat vreo olimpiadă internaţională, nici nu s-a distins la vreun concurs de îndemânare. În schimb, el a inventat o foarfecă. Reproducem mai jos textul dedicat adolescentului genial. Atenţie, am preluat materialul cu greşeli cu tot! „Tov. Neagu Vasile, elev în anul II la căminul şcolii profesionale de la fabrica «Steaua Roşie», face practică împreună cu tovarăşii din anul II, la atelierul de ajustaj al fabricei. Într-o zi, maistrul i-a dat să taie vreo 200 de nituri. Cu dalta, se tăiau niturile la atelierul de ajustaj. Tov. Neagu şi-a dat seama că lucrând astfel, pierde mult timp preţios. A confecţionat acolo, în atelier, din tablă veche, un foarfece. Până seara, a tăiat 400 de nituri. Astăzi, la «Steaua Roşie» a tăiatul niturilor se întrebuin- ţează foarfeca confecţionată de tov. Neagu.“
N-am înţeles de ce tov. Neagu Vasile era elev „la căminul şcolii profesionale“. Cum vine asta? Adică, învăţa în dormitor? În fine, chiar nu mai contează. Important este că foarfeca lui a avut succes şi că a devenit vedeta fabricii „Steaua Roşie“.
Hai să ne râdem!
Cu toate că în epoca de care ne ocupăm se „purta“ privirea încruntată, „dârză“, hotărâtă, prin ziare se mai strecura, din când în când, şi câte un strop de umor. Să nu ne facem iluzii. Era un umor de partid, adică fără niciun haz. Iată o mostră de glumă:
„Pe când era agent sanitar în comuna Aroneanu Jud. Iaşi, chiaburul Chiran Constantin, lua ţăranilor o găină pentru un praf de chinină. Ţăranii luau chinina (care li se părea şi mai amară), iar chiaburul înghiţea găina. Astăzi, când ţăranii nu-l mai înghit pe chiabur, acesta nu mai înghite nici găinile, nici chinina şi totuşi simte gust amar în gură.“ („Scânteia Tineretului“, joi, 7 aprilie)
Pentru cititorii care nu au împlinit încă 60 de primăveri, precizăm că printre bolile care făceau ravagii prin satele româneş ti în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial se număra şi malaria. Singurul leac împotriva ei era chinina, o substanţă amară la gust, dar eficace. Asta îl pune într-o lumină şi mai nefavorabilă pe chiaburul odios. Evident, faptul că ziaristul care a scris glumiţa a pus virgulă între subiect şi predicat nu are nicio importanţă. Ţara trecea printr-o perioadă „de mari prefaceri revoluţionare“ şi nimeni nu mai avea timp de o bagatelă, cum era gramatica limbii române.