Iarina Demian, soţia cronicarului, spune că sumele oferite de sponsori "s-au subţiat" din cauza crizei economice.

Criza financiară n-a iertat pe nimeni: organizatorii Premiilor „Ioan Chirilă“ nu au reuşit să strângă suficiente fonduri pentru a ţine, pentru al patrulea an consecutiv, gala la Ateneul Român. Va exista însă o festivitate care se va desfăşura tot miercuri, 26 noiembrie, la Phoenicia Grand Hotel, în Băneasa.

Actriţa Iarina Demian, preşedinta Fundaţiei artEST, şi soţia marelui cronicar, sufletul evenimentului, povesteşte, în exclusivitate pentru EVZ, ce a simţit când a aflat că sponsorizările n-au ajuns pentru a susţine gala. A văzut partea plină a paharului şi s-a bucurat că Premiile n-au murit de tot.

„Ştacheta a fost ridicată“

EVZ: Veşti noi? Iarina Demian: Premiile „Ioan Chirilă“ se despart, pentru prima oară în patru ani, de gala de la Ateneu.

Veşti proaste... Nicidecum. Faptul că în această perioadă de criză certă, pentru toată lumea, Premiile „Ioan Chirilă“ se acordă totuşi, mi se pare un mare succes. Cred că un lucru esenţial pentru români şi pentru România este continuitatea, în toate domeniile. Nu cred că vom putea deveni parteneri de încredere pentru restul lumii, decât dacă vom continua cu seriozitate, fiecare în domeniul lui, ceea ce am început. Desigur, faptul că cele trei ediţii ale Premiilor au avut loc la Ateneul Român a dat multă strălucire evenimentului, dar, mai ales, un plus de certitudine, de emoţie şi respect, într-un anume fel, a fost şi o sursă de inspiraţie.

Cât de grea a fost despărţirea de Ateneu? A fost foarte greu, aproape imposibil, să ne obişnuim cu ideea că ediţia a patra va avea loc în altă parte…. Ştacheta a fost ridicată de la început foarte sus şi este greu să rezişti. Se spune că actorii cei mai mari sunt cei care duc spectacolul în spinare fără să-i sugereze spectatorului dificultatea procesului de creaţie… Nu ne plângem, dar sunt şi situaţii în care se „închid uşi“ doar pentru că un proiect a fost sponsorizat de „fosta echipă“ a unui oarecare trust. Orgoliile sunt nemăsurate la români.

„Presa fără vlagă“

Ştiu că nu rataţi gazetele de sport şi rubricile sportive din celelalte ziare. Cum v-au plăcut anul acesta? Nu mi-aş putea permite, mai ales în calitatea pe care o am, să dau verdicte. Părerea mea însă este că anul acesta presa sportivă a fost mai fără vlagă. Cu cât ziariştii se luptă să apară mai des la televiziuni în calitate de moderatori sau de invitaţi, cu atât scrisul li se pare mai puţin important. În percepţia majorităţii, doar imaginea, indiferent de condiţia prin care o dobândeşti, îţi poate aduce notorietate, respect şi funcţie. Aşa începe să scadă valoarea…

Mai speraţi, ca în urmă cu patru ani, când aţi iniţiat concursul, ca, peste o vreme, o serie de câştigă tori de la „Talentul anului“ să schimbe faţa presei? „Talentul anului“ este un premiu pentru cei mai buni amatori, indiferent de vârstă sau statut. Nu ştiu cât pot schimba ei, atâta vreme cât banul va dicta în continuare politica ziarelor. Anul trecut au fost foarte mulţi, foarte buni, şi mi-a fost extrem de greu să-l aleg pe cel mai bun... Anul acesta cei foarte buni au fost mai puţini. Ceea ce mă uimeşte însă la unii dintre ei este maturitatea şi simplitatea stilului. Am citit articole mai bine scrise decât cele ale unor ziarişti profesionişti.

Ce sfat le-aţi da celor care vor pleca acum la drum în gazetărie? Cine mai ţine seamă de sfaturi în ziua de astăzi? Dacă nu eşti hotărât să devii gazetar de sport, sau dacă mai ai o profesie şi nu eşti sigur că poţi renunţa la ea, este bine să laşi locul liber pentru următorul concurent talentat. Am fost deseori întrebată de ce, răspunsul l-a dat însă tot Ioan Chirilă, în citatul de mai jos: „Din păcate nu avem timp pentru aproape nimic. Mai ales noi, cronicarii de fotbal, preoţii unui zeu care îşi devorează tot mai mult fiii“. Pentru câştigători lucrurile sunt mai complicate. Nu cred că redacţia îi va lua în braţe de la început. Vor trebui să se lupte cu cei deja consacraţi şi mai ales cu rutina, să nu aştepte să fie mângâiaţi pe creştet sau să li se spună „Bravo“, să nu aştepte nici măcar să fie încurajaţi, fiindcă până la urmă asta e viaţa. Câştigă cel mai bun, dar şi cel mai puternic.

„Ţara răutăţilor“

De când organizaţi Premiile mereu au fost discuţii despre câştigători, acuzaţii că unii sunt favorizaţi, iar alţii interzişi. Deunăzi, şi Cornel Dinu sugera acelaşi lucru, că stabiliţi singură ierarhiile... Cred că România este ţara cu cea mai mare răutate pe metru pătrat. Românii sunt cei mai mari critici, se pricep la toate, înjură tot, sunt suspicioşi, agresivi şi mai ales orgolioşi. Întotdeauna trebuie să existe un ţap ispăşitor, iar în situaţia de faţă acesta sunt eu. Uneori mă uimeşte lipsa de logică a unor oameni care au făcut ceva în viaţa lor şi pe care îi credeam mai stăpâni pe ei, fiindcă toate astea pleacă dintr-o frustrare. Replici ca „Premiile «Ioan Chirilă» ar trebui să se numească Iarina Demian, pentru că ea dă premiile cui vrea ea“ sau „Nu vreau Premiul «Ioan Chirilă», pentru că nu îl dă Ioan Chirilă, ci soţia....“ sunt doar câteva fraze „drăguţe“, pe lângă tot ce am auzit până acum. Îmi pare rău pentru domnul Cornel Dinu, dar soţul meu nu mai trăieşte ca să poată să-i dea un premiu, iar soţia care se numeşte Iarina Demian nu dă singură aceste Premii. Sunt doar unul dintre cei şapte membri ai unui juriu pe care nu am cum să-l „cumpăr“ şi de ce aş face-o? Este ridicol. Am drept de veto prin regulament şi nu l-am folosit niciodată. Până la urmă cred că trebuie să ne cerem iertare Presei Sportive din România pentru faptul că am iniţiat această frumoasă sărbătoare care, vă asigur, va continua indiferent de eforturi şi de greutăţi.

PREMII

Bani buni pentru câştigători

3.000 de euro reprezintă cuantumul Premiului pentru „Cronicarul anului“. Câştigătorii celorlalte categorii (editorialistul anului, reporterul anului, fotoreporterul anului, comentatorul radio al anului, comentatorul TV al anului) vor fi răsplătiţi fiecare cu câte 1.000 de euro.

"Trecem printr-o perioadă de criză, şi organizarea evenimentului Premiile «Ioan Chirilă» e una scumpă. Nu am reuşit să strângem decât 30% din fondurile necesare, sponsorii au şi ei probleme cu bugetele.", Tudor Chirilă, organizator al Premiilor „Ioan Chirilă“