Integrarea în şcolile de la oraş a copiilor din mediul rural capabili de performanţă s-a lovit de reticenţa părinţilor, de lipsa fondurilor şi de întârzierea unei metodologii de selecţie.
Programul de selecţie şi integrare a copiilor din şcolile de la sat capabili de performanţă, lansat cu mare tam-tam de fostul ministru al educaţiei Cristian Adomniţei, la început de campanie electorală, a eşuat încă din primul an de la implementare.
Potrivit datelor oficiale, doar în 16 dintre cele 41 de judeţe ale ţării au existat înscrieri în program, iar din cele 1.200 de locuri, anticipate iniţial de către autorităţi, au fost ocupate doar 167.
În unele judeţe, situaţia a prins chiar accente umoristice: din clasa standard, de 25 de copii, mult visată de reprezentanţii ministerului de la Bucureşti, au rămas nu mai mult de unul sau doi elevi super dotaţi de la sat. Mai mult, nici până la această dată, sumele promise ca „Burse ale Guvernului României” nu au ajuns la destinatari, micuţii fiind întreţinuţi din fonduri de la nivel local sau ale şcolilor.
„Inteligenţa nu se naşte numai la oraş. A trecut prin parlament o lege care dă dreptul ca, în fiecare judeţ, să fie selectaţi din mediul rural cei mai inteligenţi copii care au terminat clasa a IV-a. Ei vor fi transferaţi în şcolile din mediul urban, (…) pe cheltuiala Ministerului Educaţiei”. Aşa grăia Cristian Adomniţei, fost ministru al educaţiei, la momentul implementării programului.
Şi săraci, şi deştepţi
Ideea era următoarea: în fiecare judeţ, până la începutul anului şcolar 2008-2009, trebuia înfiinţată o clasă la o şcoală de elită, formată din 25 de copii capabili de performanţă din mediul rural şi ale căror venituri să nu fie mai mari de o treime din salariul mediu pe economie. Adică şi săraci, şi deştepţi. Condiţii care s-au dovedit însă imposibile în multe cazuri.
Fără elevi şi fără bani
Situaţia din judeţul Vrancea este exemplul perfect despre cum totul s-a dezumflat în primul an: din cei 25 de elevi superdotaţi, de câţi era nevoie pentru a înfiinţa o clasă specială la Liceul de elită „Unirea” din Focşani, Vrancea s-a ales doar cu cinci înscrieri. Din care au mers mai departe iniţial patru copii. Apoi, unul nu a mai venit deloc la ore, iar altul s-a retras. Astfel, au mai rămas doar doi elevi, după nici două săptămâni de la începerea orelor.
În alte cazuri, lipsa banilor de la minister a fost marea problemă. În Piatra-Neamţ, de exemplu, s-a reuşit strângerea a 25 de elevi pentru o clasă, însă banii de la Bucureşti încă mai sunt aşteptaţi. Colegiul din Neamţ a cheltuit, până acum, peste 360 de milioane de lei vechi. Dar a ajuns la fundul sacului.
VRANCEA
Povestea unui „semieşec”
Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Vrancea analizează ce s-a întâmplat, folosind un termen dulce-amărui: „semieşec”. Şi pun situaţia pe faptul că metodologia proiectului a venit târziu de la minister (şcoala deja începuse când selecţia avea loc) şi pe lipsa de informare în mediul rural. Ar mai fi şi faptul că părinţii de la ţară sunt poate mai grijulii - gândesc că elevii sunt mici şi nu s-ar descurca singuri întrun oraş mare. Şi apoi, ce-i drept, nici bani nu prea sunt. Iordache Bostan, şeful inspectoratului, pune şi acum norocul lor pe seama faptului că în program au rămas doar doi elevi şi au reuşit să-i finanţeze cu fonduri locale.
PROIECT DE MILIOANE Guvernul României vrea continuarea acestui program până în anul 2012
Pentru perioada 2009-2012, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării se laudă cu continuarea programului de burse pentru copiii din mediul rural capabili de performanţă. Astfel, pentru fiecare judeţ va fi disponibil un număr de 25 de locuri, 1.025 fiind numărul la nivelul întregii ţări. Pentru cheltuielile de cazare, masă şi cheltuieli şcolare, elevii vor primi 3.500 de lei pentru 10 luni. Suma totală alocată pentru acest an se ridică la peste 3,5 milioane de lei. Scopul programului, aşa cum se arată în nota de fundamentare de pe site-ul ministerului, este de a „ridica nivelul de încredere al populaţiei în posibilitatea accesului la o educaţie de calitate pe baza obţinerii sprijinului social necesar”. (Andreea Archip)
ULTIMII MOHICANI
Camelia şi Mihai: cei doi copii superdotaţi care rezistă
Ce planuri mari luau contur pe holurile Inspectoratului Şcolar Vrancea, condus de directorul Iordache Bostan! Nu unul, ci două centre de selecţie a micilor genii de la sat urmau să ia fiinţă pentru a face faţă numărului imens de şcolari doritori de studii la oraş. Ba chiar voiau să ceară două clase pentru aceşti elevi.
„Şi bine că n-am mai cerut! Ne aşteptam la vreo 100-200 de elevi care să vină. Dar cu patru nu puteam înfiinţa o clasă. Ei sunt elevi cu o inteligenţă nativă foarte puternică, însă cu informaţii mai puţine şi era mai bine pentru ei să pornească toţi de la acelaşi nivel”, explică Iordache Bostan. Astfel, cei doi elevi care au rămas au fost integraţi într-o clasă normală, de la Colegiul „Unirea” din Focşani.
„Ai mei erau mândri de mine”
Doar Camelia Rachieru şi Mihai Emanuel Pleşa mai amintesc de planurile îndrăzneţe de a organiza o clasă de 25 de elevi din mediul rural aici. Lorena, o fată din Străoane, s-a întors de ceva timp în satul natal, iar celelălt copil înscris, Ionuţ, din Pufeşti, nici măcar nu a mai ajuns să vadă dacă a pierdut ceva sau nu. A rămas acasă.
Pe un ton matur şi cu gesturi studiate ale mâinii, Camelia povesteşte cum a ajuns ea să înveţe acolo. Nu a fost un copil „tipic” de la ţară. Nu muncea pe brânci în gospodărie.
Învăţa bine şi când i-au spus la şcoala de acasă, de la Broşteni, că există şansa asta, nu a stat pe gânduri. „Ai mei au fost foarte bucuroşi când au văzut că plec. Erau mândri de mine.”
De ce a renunţat Lorena
Dacă ar fi să-i întrebi pe Mihai şi Camelia, foştii colegi de la „Unirea”, ţi-ar spune că fata din Străoane, Lorena, „nu a rămas pentru că a luat un 5 la Matematică”. Dar din câte povesteşte ea, nu e deloc roz ce se întâmplă cu programul ăsta. Pur şi simplu nu i-a plăcut. „Nu puteam ieşi pe afară, erau alţii mai mari şi vorbeau urât cu mine. Apoi, erau şi orele, că ei acolo erau înainte cu materia. Am sunat-o pe bunica şi i-am zis că nu mai pot să stau”, spune fata.
Bunica fetei e pornită pe ce i s-a întâmplat nepoatei. „Acolo era ca în armată!”, crede femeia. Başca tot bănetul cheltuit pe tărăşenie. „Am dat-o să facă meditaţii, cu profesor din altă parte, că profesorul de aici n-a vrut. Că, ia, spune, Lorena, ce notă ai luat la teză la matematică ultima dată…?”, îşi întreabă bunica nepoata, pe un ton ce anunţă o mică tragedie.
Fata, roşie la faţă, şopteşte: „Şase…”. „Şase! Vă daţi seama?!”, exclamă, cu voce tare, aproape tragică, batrâna. Iar apoi vine şi cu soluţia. „La o vacă, dacă nu te duci să-i dai mâncare, nu poţi să te duci să-i ceri după aia lapte.”
PIATRA-NEAMŢ
„Elite” crescute pe banii liceului
„Clasa de elită”, înfiinţată, în octombrie 2008 la Colegiul Naţional de Informatică din Piatra- Neamţ, încearcă să supravieţuiască pe cheltuiala unităţi şcolare. Până acum, cei 25 de elevi de clasa a cincea nu au văzut niciun leu din „bursa” promisă de ministrul Adomniţei. Aceştia au fost triaţi dintre cei 80 de copii selectaţi iniţial. „Dată fiind vârsta şi schimbarea bruscă a mediului, trei dintre ei nu s-au putut adapta, aşa că s-au întors acasă. Unul dintre elevi a fost efectiv răpus de dorul de casă”, povesteşte directorul adjunct al colegiului, Vasile Diaconu. Pe locurile eliberate au intrat următorii copii de pe listă.
Suma cheltuită de colegiul pietrean, pentru procesul didactic, obţinută exclusiv din surse proprii - cazarea, masa şi utilităţile destinate acestei clase - este de peste 360 de milioane de lei vechi. „Este foarte greu şi nu ştim ce vom face în viitorul apropiat. Am trimis la minister un dosar cu tot ce ni s-a cerut pentru înfiinţarea clasei, dar nu s-a mai pomenit nimic de finanţare. Iar facturile tot curg. Avem mari restanţe la furnizorii de alimente, norocul e că ne păsuiesc cu plata”, explică Vasile Diaconu.
De curând, liceul a fost somat că va rămâne fără gaz metan. „M-am interesat la minister şi mi s-a spus că documentaţia pentru alocarea fondurilor a fost transmisă la Ministerul de Finanţe. Urmează să fie dată o hotărâre de guvern, care să poată duce la decontarea banilor”, speră Mihai Lăcătuşu, inspectorul general al ISJ Neamţ. (Dan Sofronia)
Citiţi şi: DRAMA COPIILOR SUPRADOTAŢI