Alaxsxaq în limba eschimoşilor. Alaska - forma modernă, care înseamnă "marea întindere de zăpadă". "Sahara îngheţată a Terrei" cum i se mai spune.

În mod neoficial este numită şi "Ultima frontieră". Cândva provincie ţaristă, apoi noul El Dorado al SUA - fiind preferata aventurierilor şi "ţinta” goanei după aur.

Timp de secole Alaska a fost locuită de eschimoşi, care se presupune că au venit din Siberia sau Mongolia. Teritoriul a fost descoperit de navigatorii ruşi în 1741, primul european care a debarcat în Alaska fiind Vitus Bering - navigator danez angajat al Rusiei. Astfel, Alaska a fost colonizată de ruşi şi, în 1768, a fost inclusă oficial Rusiei. Generalul „american” Prima aşezare omenească stabilă a fost înregistrată la Kodiak, în anul 1784.

La rangul de căpitan

Multă vreme un fel de măr al discordiei între Rusia şi SUA, Alaska ajunge să fie cedată americanilor de către guvernul ţarist, la 30 martie 1867. Printr-un tratat negociat cu secretarul de stat William Seward, pentru suma de 7.200.000 dolari. Interesant este însă cine a purtat tratative cu oficialităţile ţariste în scopul cumpărării Alaskăi. Şi aici „intervine” povestea generalului american George Pomutz sau, cum a fost botezat de către părintele ortodox de acasă, Gheorghe Pomuţ. S-a născut la poalele Cetăţii Gyula, într-o familie românească, la 31 mai 1818. Tatal său era fierar la moşia grofului Wencheim. După „absolvirea şcolilor”, tânărul Pomuţ devine procuror regal. La izbucnirea revoluţiei paşoptiste se înrolează în armata de honvezi. Este ridicat la rangul de căpitan, iar după înăbuşirea luptelor pentru independenţă, împreună cu un mic grup de emigranţi, se îndreaptă spre Lumea Nouă. În statul Iowa, coloniştii primesc un loc sălbatic pe care îl botează New Buda. Odată cu izbucnirea războiului civil, în 1861, Pomuţ se înrolează ca voluntar în armata celor din Nord. Face o carieră rapidă: de la locotenent, în trei ani, ajunge colonel. În 1863, conduce un regiment în luptele din Atlanta, iar peste doi ani, ca recunoaştere a meritelor militare, Senatul american îi conferă titlul de general.

La un an de la terminarea războiului de secesiune, este numit consul al Statelor Unite în Rusia, la Sankt Petersburg. În această calitate poartă tratative cu oficialităţile ţariste în scopul cumpărării Alaskăi. După 12 ani de muncă diplomatică este rechemat în America, dar nu se ştie de ce, rămâne mai departe în Rusia. Chiar şi moartea lui este enigmatică: în SUA nu se ştie altceva decât că a murit sărac şi că este înmormântat în cimitirul din Smolensk (a murit în anul 1882).

Piei-roşii şi aleuţi

Ne întoarcem la momentul când Alaska ajunge să fie cedată americanilor de către guvernul ţarist. În ziua următoare încheierii tranzacţiei, 13 oficiali americani porneau către proaspăt dobânditul teritoriu. Doi ani mai târziu, în urma primului recensământ efectuat în „acel loc uitat de Dumnezeu”, cei 13 oficiali au descoperit că Alaska avea o populaţie de 32.000 de locuitori, dintre care doar 430 erau albi. Băştinaşii - eschimoşi, piei-roşii şi aleuţi, au avut probleme cu acceptarea noilor autorităţi. Timp de 20 de ani, SUA au fost nevoite să trimită trupe ale armatei federale (între 1879 şi 1884, Alaska a fost guvernată de armată) pentru a-şi impune acolo infrastructura teritorială şi administrativă. Nu este greu de înţeles de ce puţini americani şi-au dorit să ajungă primari, judecători, preoţi sau şerifi acolo. Trecerea timpului avea să schimbe situaţia. În 1897, nava Portland andoca în Seattle, iar pasagerii - mineri din Alaska, coborau cu saci de aur în spate. Vestea s-a răspândit: apăruse un nou El Dorado. În aproximativ o lună peste 10.000 de americani din Seattle au plecat în Alaska. Au urmat alţi 20.000 de aventurieri din toată America. Începuse goana după aur în Alaska! Un nod în gât Ruşii au vândut-o deoarece o considerau o provincie neprofitabilă, iar mai târziu au regretat acest lucru.

Un loc însemnat

Americanii au cumpărat-o cu un nod în gât, considerând-o un ţinut al sloiurilor şi al urşilor polari, dar mai târziu nu vor regreta acest lucru! Alaska va deveni "pământul făgăduinţei" pentru aventurierii căutători de aur. La 3 ianuarie 1959, preşedintele Eisenhower semna declaraţia oficială prin care Alaska devenea a 49-a steluţă de pe drapelul american. În prezent, Alaska este statul cel mai puţin dezvoltat din punct de vedere economic. Un loc însemnat îl ocupă turismul, înregistrându-se anual peste 2 milioane de vizitatori din toată lumea. Exploatarea aurului a scăzut, aceasta fiind înlocuită cu cea a argintului, cuprului, zincului, plumbului, a cărbunelui şi a unor metale rare. În anul 1968 au fost descoperite în subsolul Alaskăi mari rezerve de petrol. Pentru valorificarea acestora a început, în 1975, construcţia unei conducte petroliere, care porneşte din tundra arctică şi ajunge în portul Valdez. De acolo petrolul este transportat pe cale maritimă la rafinăriile de pe coasta de vest a SUA.

Alaska a devenit subiect de legendă: un tărâm al gheţii, un loc unde predomină pescuitul, industria conservelor de peşte, vânătoarea de animale cu blănuri scumpe, exploatarea resurselor din subsol...Tărâm de legendă, dar şi tărâmul care a constituit un măr al discordiei.