Românca Ada Iacob continuă relatarea despre primele impresii din Statele Unite. Aceasta a emigrat în urmă cu câteva luni şi prezintă stilul de viaţă american, descoperit pe măsura acomodării sale în noua societate.
În această săptămână, Ada povesteşte despre primul concediu în SUA, la Seattle, şi despre scurta vizită în Vancouver, în Canada, locul în care a descoperit cofetăria unui român plină cu dulciuri cunoscute celor din ţară.
Primul nostru concediu, aici, pe tărâm american, a început într-o minunată zi de 9 noiembrie, 2008. Două săptămâni pline de experienţe noi, care aveau şi un bonus, pentru că o parte din timp aveam să o petrecem cu nişte prieteni dragi, români angajaţi la Microsoft.
Casa lor din Redmont a devenit şi casa noastră pentru zece zile, în care am explorat Seattle şi împrejurimile. Seattle se află în statul Washington, la trei fuse orare de oraşul în care locuim, Washington DC. Am zburat cu o escală, de pe Coasta de Est pe cea de Vest, în aproximativ opt ore, cu tot cu perioadele de aşteptare la aeroport. Asta spune deja ceva despre ce înseamnă să parcurgi aici distanţe dintr-un punct în altul al aceleiaşi ţări.
Când spui Seattle spui: Starbucks, Microsoft, Boeing, Nirvana Este un oraş dominat de apă, din toate punctele de vedere. Lunile, mai puţin ploioase, sunt puţine. Încep la sfârşit de primăvară şi se termină pe la începutul toamnei. Noi am nimerit în plin sezon ploios, dar am avut noroc de multe zile cu soare, în ciuda tuturor previziunilor. Oraşul este aşezat într-un decor mirific, între Oceanul Pacific şi Lacul Washington.
Ca să ajungem aici, în fiecare dimineaţă traversam lacul pe o şosea care făcea legătura între Redmont (oraşelul unde se afla sediul Microsoft) şi Seattle. Prietenii noştri ne-au povesit că acea şosea ce pare că intră în lac este, de fapt, un pod plutitor. Experienţa este unică, mai ales că lacul are dimensiuni impresionante.
Dat fiind că se afla pe Coasta de Vest, oraşul a fost luat cu asalt de primii colonişti abia pe la a doua jumătate a secolului nouăsprezece. Când spui Seattle spui: Starbucks, Microsoft, Boeing, Nirvana, prosperitate, efervescenţă culturală, tinereţe şi nonconformism.
Primii aventurieri care au venit aici, atraşi de bogaţiile promise de sursa de cherestea din pădurile bogate şi de goana după aur, au pus bazele unui oraş care s-a confruntat cu multe nenorociri, de-a lungul existenţei, dar care a ieşit întotdeauna triumfător şi s-a reinventat de fiecare dată. Incendii devastatoare, revărsari ale Oceanului care nimiceau totul în cale şi depresiunea economică nu au reuşit să-l facă să dispară.
Locuitorii lui au găsit mereu resurse să o ia de la capăt, iar cei nou-veniţi s-au adaptat spiritului local şi s-au îndragostit de acest oraş al ploii care, deşi vede rar albastrul cerului, a făcut din abundenţa de apă o altă sursă de bucurie: fântâni arteziene te întâmpină la tot pasul.
Evadare din lumea zgârie-norilor
Sus de tot, în farfurie, se află printre altele şi un restaurant care se roteşte pe o placă, astfel încât cei care şi-au făcut curaj să urce cu liftul exterior de pe piciorul edificiului au posibilitatea să vadă o panoramă unică a oraşului. Americanii fac adesea referire la sky-line (n.r. – linia cerului) în marile oraşe. Este normal, dacă te gândeşti că ne aflăm în ţara de origine a zgârie norilor.
Orice experienţă turistică are şi o importantă componentă culinară. Noi am fost norocoşi, pentru că pe lângă ceea ce poţi avea în obişnuitele restaurante, am avut şi plăcerea să îmbogăţim experienţele, acasă la prietenii noştri, cu partea de pregătire a mesei. Peştele şi fructele de mare, cumpărate în aceeşi zi direct de la piaţă ne-au dat ocazia să ne distrăm experimentând diverse reţete, pretext ca să ne relaxăm la un pahar de vin.
Escapadele în natură ne-au dat prilejul să respirăm aer curat şi să ne încărcăm de energie. Ca un fapt inedit, am ajuns chiar şi la unul dintre locurile unde s-au filmat câteva cadre din serialul Twin Peaks. Este, de fapt, o cabană lângă o cascadă superbă din apropierea oraşului: Snoqualmie Falls. Are un nume cu sonorităţi indiene, aşa cum am întâlnit multe în zona de nord-vest. Însuşi numele oraşului Seattle provine de la numele unei căpetenii indiene al cărui trib care s-a stabilit primul în zonă, în urma cu mai bine de 150 de ani.
Patiserie românească în Vancouver
În cele câteva ore petrecute la Vancouver am dat peste o patiserie/cofetărie românească, al carei proprietar era venit din Ardeal, de vreo cinsprezece ani, şi părea sa aiba success cu mica lui afacere.
Panoul din mijlocul trotuarului anunţa: Transylvanian Bakery. Am găsit acolo cozonaci, savarine, saleuri, Diplomat, tort Doboş. Dacă treceai de prima impresie lăsată de preţurile piperate, înţelegeai şi de ce aveau success: erau delicioase.
CITIŢI MIERCURI, 18 MARTIE, URMĂTORUL ARTICOL AL ADEI IACOB
CITIŢI ŞI: Washington, un oraş al celor abia sosiţi sau pe picior de plecare