Cei trei noi membri ai Cabinetului Dacian Cioloș depun astăzi jurământul la Palatul Cotroceni. Figuri mai puțin cunoscute opiniei publice, ei au în spate povești profesionale de succes, dar și întâmplări amuzante

Noul ministru al Educaţiei – Mircea Dumitru, rectorul Universităţii Bucureşti – a reprezentat prima opţiune a tandemului Dacian Cioloş-Vasile Dâncu pentru acest portofoliu, încă din noiembrie 2015, când cei doi au alcătuit prima formulă guvernamentală tehnocratică.

Potrivit surselor „Evenimentului zilei”, Mircea Dumitru a fost curtat asiduu, la vremea respectivă, chiar de vicepremierul Dâncu (de care îl leagă o relație de amiciție), însă rectorul Universității a refuzat propunerea.

În noiembrie 2015, Mircea Dumitru a declinat oferta de a coordona portofoliul Educaţiei, pe motiv că avea în curs de derulare o serie de proiecte la Rectorat şi că, de fel, este total dezinteresat de politică. De altfel, majoritatea cunoscuţilor din mediul unversitar îl sfătuiseră să nu intre în sferele jocurilor politice, mai cu seamă după tragedia de la „Colectiv”, când instabilitatea ajunsese la paroxism.

Refuzul lui Dumitru a fost urmat de propulsarea lui Adrian Curaj în fruntea Ministerului Educației. Potrivit surselor citate, Mircea Dumitru a acceptat să facă pasul în Guvernul Cioloş în urmă cu o săptămână, când Vasile Dâncu i-a propus din nou funcţia, în contextul remanierii guvernamentale.

Amintiri din copilărie

Pe când era decan al Facultăţii de Filosofie (perioada 2000-2008), Mircea Dumitru le-a povestit colegilor o întâmplare din copilăria sa.

Pe când nu împlinise încă 10 ani, Mircea Dumitru a rămas singur acasă. La plecare, părinţii l-au avertizat să nu deschidă uşa nimănui şi să nu permită intrarea cuiva în locuinţă. Într-un târziu, la uşă şi-a făcut apariţia o rudă a familiei Dumitru, care venea deseori în vizită.

Deși viitorul filosof a recunoscut persoana, privind-o prin vizor, i-a transmis rudei că nu poate primi pe nimeni în locuință, întrucât aceasta a fost dorința părinților săi. „Asta înseamnă să respecţi regulile şi principiile”, a exclamat Dumitru.

De la Tarom la Palatul Victoria

Noul ministru al Transporturilor – Petru Sorin Buşe – este un politehnist care a lucrat mai mulți ani peste hotare, ca director tehnic la vârful industriei auto, unde a colaborat cu General Motors, Mercedes, Chrysler, Honda şi Suzuki. De dragul Guvernului Cioloș, Bușe părăsește funcția de director general adjunct al Tarom.

Medaliată de doi regi și un patriarh!

Maria Ligor – propusă pentru portofoliul Românilor de Pretutindeni – este diplomat de carieră şi a fost ambasador în Spania, apoi în Canada. A primit Crucea Casei Regale a României, în 2010, dar și Ordinul Sfinții Împărați Constantin și Elena, acordat de Patriarhul Daniel. În 2012, Regele Spaniei i-a conferit Marea Cruce a Ordinului „Isabela la Catolica”.

Nu știe bine limba germană, dar traduce de zor

Mircea Dumitru, noua propunere pentru fotoliul de ministru al Educației, este rector al Universității din București (UB) din 2011, filosof și profesor de logică la Facultatea de Filosofie a UB. La capitolul „Realizări” domnia sa își trece și traducerea, din germană, a trei volume semnate de filosoful austriac Ludwig Wittgenstein. E vorba de volumele: „Tractatus Logico-Philosophicus” (2001), „Cercetări filosofice” (2004) și „Caietul albastru” (2013), toate trei apărute la Editura Humanitas! Surpriza vine atunci când te uiți în CV-ul „traducătorului” Mircea Dumitru. Din documentul postat pe site-ul Universității din București aflăm că noul șef al Educației cunoaște trei limbi străine. Engleză știe bine, citit, scris și vorbit, Franceza o vorbește satisfăcător, dar stă prost la scris. Problema apare la cea de-a treia „limbă cunoscută”, Germana: la citit stă slab, nu o vorbește și nici nu știe să scrie! În această situație, cum a ajuns traducător din Germană? Într-o convorbire telefonică de acum câțiva ani, Mircea Dumitru a recunoscut, pentru Cotidianul, că nu a avut vreo contribuție la traducerea volumului „Cercetări filosofice” și că numele său este trecut ca traducător din germană pe pagina de gardă a cărții ... datorită rugăminții lui Mircea Flonta! Împreună cu acesta, a „tradus” și celelalte două volume. Ceea ce nu e tocmai corect, dacă ne gândim că, în cazul cadrelor universitare, lucrările publicate (inclusiv traducerile) contează la obținerea gradelor și titlurilor academice. (Dana Lascu)