O zi petrecută în Gara de Nord, din Capitală, este fascinantă. O lume în perpetuă mișcare, dar și o faună care îi vânează pe călătorii neatenți.
Dragoș Coman are 37 de ani și este subcomisar de poliție. Pe 25 martie o să avanseze la gradul de comisar. Este șeful Poliției TF din Gara de Nord a Capitalei – adică Poliția Transport Feroviar. Are studii de ofițer de marină comercială, dar l-a atras mai mult poliția, pe latura detectivistică a meseriei, decât viața pe mare. Este în breasla asta de 15 ani și de un an e boss-ul suprem din cea mai importantă gară a țării.
Oamenii își uită și capul, darămite bagajele
La întrebarea ce-și mai uită oamenii pe peroane, fast-food-uri, cafenele, în magazinele Gării de Nord, sau prin singura cârciumă cu specific tradițional din stația pe care o are în parohie, viitorul comisar râde: „Își uită și pierd de toate... De la bagaje voluminoase, până la umbrele, rucsacuri, portofele și carduri lăsate în sau lângă bancomat. Își uită și banii scoși din «perete»”.
Zice că și-au uitat unii și copiii. Sau i-au pierdut. Cam tot aia e. Polițistul povestește că în cazul copiilor pierduți de către părinți se emoționează: „Au fost două cazuri, destul de recente, de copii călcați de tren. Unul la Constanța și altul la Suceava”. Își amintește că, odată, a văzut, întâmplător, la Casele de Bilete de la Clasa I, o fetiță de trei ani dezorientată: „Am urmărit-o. Se tot îndepărta. Îmi era limpede că se pierduse de părinți. Și ea s-a prins că o urmăresc. A fost un joc între noi doi. În astfel de cazuri trebuie să le intri pe sub piele. Să le intri în joc. Să nu se sperie”.
Fetița pierdută
Subcomisarul se îmbujorează: „Eram îmbrăcat civil. Dacă o luam în brațe și începea să țipe, riscam să intru în conflict cu părinții, dacă erau pe aproape, sau ceilalți călători. Am chemat, prin stație doi colegi în uniformă. Fetița ajunsese până aproape de ieșirea de pe Grivița. Am recuperat-o...”. Își mai amintește că unul dintre colegii săi i-a identificat mama după comportamentul clasic al părintelui disperat că și-a pierdut copilul. Totul se întâmplase din cauza neatenției. Și mama și tatăl copilei se uitau mai mult la frățiorul ei de doi ani care era neastâmpărat și au pierdut-o din vedere.
Alertă și emoție
Dragoș Coman a luat meseria de polițist de jos, de la gradul de simplu agent. S-a „școlarizat” în gările din Brăila și Palas-Constanța, unde se fura „la greu” fier vechi din vagoane și motorină sau benzină din cisterne.
În timp ce-și deapănă amintirile, doi colegi de la o secție de poliție au venit să-i prezinte cazul unei țigăncușe de 13 ani a cărei dispariție fusese semnalată de tatăl ei. Intră în alertă. Telefoane, ordine pe „indicative” prin stație, etc. Ca-n filme... Mai că l-a luat transpirația. Se liniștește un pic și revine la cazul fetiței de trei ani: „ Când o vezi pe mamă cum își strânge pruncul la piept, după toată disperarea că și-a pierdut copilul, n-ai cum să nu te emoționezi. Și ai sentimentul de mândrie că ți-ai ales așa o meserie”.
Portofelul, călător clandestin
Dar cum mai e treaba cu hoții de buzunare specifici oricărei gări din lume? Pe subcomisarul Coman îl umflă râsul: „Mai rar... Am avut un portofel găsit între scaunele unui tren care a plecat de la București la Iași și care s-a întors la noi în gară. Bani nu erau, ci doar acte și niște bonuri de masă. E limpede că nu fusese furat, ci pierdut, că dacă era să fie furat mânca și hoțul din bonurile alea de masă”.
Emoția călătoriei te face să-ți pierzi capul. Uneori și telefonul
Șeful Poliției TF din Gara de Nord mai spune că pasagerii, în mod special cei care nu-s navetiști, au un fel de emoție a călătoriei:
„Drumul pe care-l au în față îi face neatenți. Nu-s oameni obișnuiți cu bagaje mari. Troller-ul nu face parte din cotidianul lor. Și, în graba de a-și mai lua o sticlă de apă, un sendviș, un suc sau țigări, le mai uită pe peron”.
La fel, oamenii își mai uită portofelele, telefoanele sau cardurile pe tejghelele fast-food-urilor sau la casele de bilete.
„Dacă le vede un ceferist, vreunul dintre agenții de pază sau un om cinstit ajung la noi. Dar e greu de spus câte n-ajung...”.
Hoții
În Gara de Nord nu mai există un „Birou de obiecte pierdute” de foarte multă vreme. Polițistul dă din umeri: „ Eu, unul, nu l-am mai prins... Sunt, în schimb, două locuri în care îți poți lăsa bagajele. Ambele private. Unul la ghișeu, cum era pe vremuri, și altul cu casete metalice cu cod. Se plătește în raport cu timpul de păstrare”. Am văzut. Prețurile nu-s mari, dar nici mici. Câțiva lei acolo, că nimeni nu lasă bagajul mai mult de câteva ceasuri.
În 2019, Poliția TF din Gara de Nord a prins 20 de hoți pe care i-a reținut, cum scrie la lege, 24 de ore și, apoi, i-a dat pe mâna procurorilor. „Dar, pe lângă ăștia, am mai identificat și alții, pentru care s-au dispus altfel de măsuri legale. Majoritatea au primit interdicția de a mai intra în gară pentru o periodă de 60 de zile. Cu excepția celor care au comis furturi cu violență. Ăștia merg direct la pușcărie!”, se încruntă, fioros, viitorul comisar.
Carmol și Veverițele
Polițistul mai zice că are în „chirie” și vreo 20 de boschetari: „Dar nu cred că-s mai mult de zece «veșnici» printre ei pe care i-au prins toate generațiile de polițiști de aici. Îl avem pe unu” zis Carmol și mai avem și două «Veverițe»...”.
De când l-a luat DIICOT-ul pe faimosul «Bruce Lee» problema „homleșilor” din Gara de Nord s-a diminuat substanțial. „Dar încă persistă...”, se enervează, un pic , polițistul care spune că ONG-urile care le aduc de mâncare oamenilor fără adăpost menține un nucleu stabil de boschetari prin preajma „parohiei” sale. „Și-au stabilit aici un loc de distribuție a mâncării pentru acești nevoiași. Și asta-i atrage aici... Altfel, s-ar dispersa”.
Prostituate, homosexuali și travestiți
Gara de Nord este, după cum bine se știe, și un loc în care te poți trezi agățat de o curvă, un homosexual sau, mai nașpa, de un travestit. Dragoș Coman mustăcește: „Sunt unii, mai spălați, care-și dau «rendez-vous». Vin din toată țara să se întâlnească aici. O avem și pe Alina, pe care îl cheamă Alin. Stă toată ziua în față, la «Coloane»... ”.
Polițistul zice că statul e ineficient în astfel de situații: „Nu se poate elimina problema! Acești oameni primesc zilnic, amenzi și de la noi și de la alte structuri ale MAI. Dar, degeaba..., că nu le plătesc și statul nu-i poate executa silit, că nu au nimic pe numele lor”.
Victimele care pot cădea în plasa acestor „conjuncturi genetice” sunt în general vârstnicii amatori de relații sexuale.
Copilul cu „Sindrom Down” și boschetarii
La final, după niscaiva ore de hălăduit prin gară, subcomisarul Dragoș Coman își amintește și de un copil de 14 ani, cu „Sindrom Down”, care a scăpat din mâna bunicii care-l însoțea la coborârea din tren: „S-a pierdut în aglomerația de pe peron. L-am depistat tocmai când era să iasă afară. Dacă ieșea era expus la cu totul alte pericole”.
La o cafea, în singurul restaurant autentic din Gara de Nord – ca-n rest sunt numai fast-food-uri, de la ieșirea spre Calea Griviței, doi boschetari se milogeau de polițistul îmbrăcat în uniformă să le dea câțiva lei, chipurile să-și ia o pâine. Replica a fost pe măsură: „Dacă nu plecați, chem niște colegi să vă ia”. Au dispărut pe loc.