Ultima romanță din Bucureştiul boem. Românii încă plâng în hohote când o ascultă. Video

Bucureștiul interbelic. Sursa foto: wikipedia

Se apropie sărbătorile, iar timpul începe, parcă, să se comprime. E vremea obsedantelor și frustrantelor întrebări existențiale, e timp de melancolie și reverie. Și unde e cel mai nimerit să-ți plângi de milă dacă nu într-o crâșmă întunecoasă, lângă un pahar cu vin, în fum gros de țigară, alături de alți meseni căzuți pradă pieirii de moment. Barmanul e singurul tău confident, iar cobzarul, care apare de după tejgheaua slinoasă, singura legătură cu realitatea. Dar tu îl plătesti să-ți cânte, să te arunce în dulceața durerii și a amintirilor.

"Să-mi cânți cobzar"

Dacă nu v-ați dat încă seama, este scena din celebra melodie "Să-mi cânți cobzar", de Eugen Seno Ionesco, un compozitor de romanțe cunoscut în perioada interbelică. Melodia, în sine, este de jale, jalea unui om care a pierdut totul, inclusiv iubita, și care se aruncă fără ezitare într-o lume a deznădejdii. Și, nu-i așa, oricare dintre noi intrăm, din când în când, în pielea personajului principal.

Partitura a fost interpretată, pentru prima dată, de Ion Luican. Călărășean de origine, născut în 1907, acesta a învățat secretul notelor în adolescență, la un seminar teologic din Craiova.

Apoi s-a mutat la București și s-a angajat diacon la Biserica Bălăneanu, după cum își amintește fiica lui.

Ion Luican, diacon și interpret de muzică ușoară

"Cânta de răsuna biserica şi într-o zi l-a auzit patronul Restaurantului Izvorul rece, care l-a invitat la el în restaurant să cânte... Aşa a început o evidentă bunăstare a familiei. La restaurant a fost auzit de unul dintre directorii Radioului de pe atunci, care la răndul lui l-a invitat să cânte, cum se spunea pe atunci, pe viu. Adică la o oră fixă cânta într-un studio în faţa unui microfon, la început reclame, apoi muzică uşoară la modă în acea vreme. Primele imprimări pe plăci de ebonită le-a făcut în Germania, la Berlin, în studiourile de acolo, împreună cu orchestrele romăneşti cu care colabora".

Absolvă în 1934 Academia Regală de Muzică din București și cutreieră toată țara cu orchestrele de muzică populară. Devine celebru după ce interpretează melodia "M-a făcut mama oltean".

Ion Luican se împrietenește cu generaţie de aur a muzicii romăneşti: Maria Tănase, Ioana Radu, Maria Lătăreţu. Probabil că în aceeași perioadă a intrerpretat melodia "Să-mi cânți cobzar", care a ajuns un hit al vremii. În versiunea lui Ion Luican este o romanță, una dintre ultimele care s-au mai cântat în Bucureștiul boem.

Ștefan Iordache i-a imprimat un stil aparte

De altfel, melodia "Să-mi cânți cobzar" a fost cântată de toate generațiile care au urmat. Una dintre cele mai îndrăgite interpretări este, fără îndoială, cea a marelui actor Ștefan Iordache.

Acesta a imprimat melodiei talentul său actoricesc. Felul în care șoptește sau chiar recită une versuri, realismul din tonul lui Ștefan Iordache au dus melodia la un nivel extraordinar.

Cântecul îl mai fredonăm și noi, astăzi, în momente de melancolie, alături de cei dragi, în fața unui pahar cu vin, scăpând discret câte o lacrimă...