Maica Domnului este una dintre cele mai semnificative figuri religioase din istoria creștinismului. Iconografia Maicii Domnului este una dintre cele mai importante modalități prin care această figură religioasă este reprezentată și venerată în creștinismul ortodox.

Maica Domnului este o figură esențială în creștinism, iar recunoașterea importanței sale a evoluat odată cu dezvoltarea acestei religii.

În urma Înălțării la Cer a Domnului și a persecuțiilor timpurii, creștinii se adunau în ascuns în catacombe pentru a-și exprima credința.

În aceste peșteri subterane, pe lângă slujbele religioase și rugăciuni, aceștia îngropau martirii și membrii comunității care trecuseră la cele veșnice.

Maica Domnului și prima icoană în care a fost portretizată

Pentru mulți dintre creștinii acelor timpuri, care nu aveau acces la literație, istoriile sacre erau transmise vizual prin picturi și desene. O metodă ingenioasă de a face cunoscute poveștile Bibliei și de a răspândi învățăturile Evangheliei.

Prin intermediul acestor reprezentări iconografice, Maica Domnului a dobândit o importanță semnificativă. S-a plasat imediat după Mântuitorul în ierarhia teologică și dogmatică.

Printre numeroasele inscripții primare descoperite în catacombe, una dintre cele mai vechi reprezentări iconografice cunoscute este aceea a Maicii Domnului cu Pruncul.

Această reprezentare valoroasă a fost găsită în catacomba Sfintei Priscila din Roma și este datată în secolul al II-lea.

În acest tablou, Maica Domnului este însoțită de un profet al Vechiului Testament. El ține în mâna stângă un sul pe care sunt scrise profețiile legate de Nașterea Mântuitorului.

Cu mâna dreaptă, acesta arată spre o stea pictată deasupra capului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Sfântul Evanghelist Luca este recunoscut ca fiind unul dintre primii pictori iconografici. Este cel care a oferit primele reprezentări iconografice ale Maicii Domnului. Conform tradiției, el este cunoscut ca „pictorul Maicii lui Dumnezeu”. Această afirmație se bazează pe mărturia lui Theodor Studitul, un teolog și imnograf ortodox din secolul al VI-lea.

Se spune că împărăteasa bizantină Eudoxia i-ar fi trimis Sfintei Pulheriei, o Sfântă Împărăteasă și apărătoare a credinței, un portret al Maicii Domnului. Portretul era pictat de Sfântul Luca.

Această tradiție a rămas înrădăcinată în textele liturgice, care menționează contribuția lui Sfântul Luca la iconografia Maicii Domnului. Se spune: „Zugrăvind Preacinstitul tău chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a înfățișat pe Ziditorul a toate pe brațele tale”.

Trăsăturile fizice ale Maicii Domnului, transmise din vechi timpuri

În ceea ce privește transmiterea trăsăturilor fizice ale Maicii Domnului în arta sacră, aceasta s-a făcut de-a lungul timpului prin intermediul Icoanelor. S-a făcut și prin reprezentările din cadrul Bisericii și a mărturiilor scrise care descriau elementele esențiale ale picturii ei.

Cea mai cunoscută descriere a aspectului Maicii Domnului provine de la călugărul și istoricul bizantin Nichifor Calist. El a trăit în secolul al XIV-lea. Această descriere a fost ulterior preluată și popularizată de ieromonahul Dionisie din Furna, autorul cărții „Erminia picturii bizantine”.

„Preasfânta de Dumnezeu Născătoare a fost cu statura mijlocie, deşi unii zic a fi fost de trei coţi. Faţa o avea nici rotundă, nici ascuţită, dar întrucâtva prelungă; chipul îi era de culoarea grâului, cu părul ascuns gălbui; cu ochii vioi şi curaţi având în ei vederi (pupile) gălbui tocmai de culoarea olivelor (măslinelor), cu sprâncenele încovoiate, lungi şi puţin negre; nasul ceva cam lung, cu nările mijlocii, iar buzele trandafirii; cu mâinile lungăreţe şi cu degetele asemenea”, potrivit marturieathonita.ro.