Pe drumul spre Bălți, la 40 de kilometri de Chișinău, se află o localitate ce poartă numele omului politic Ioan Pelivan, deputat în Sfatul Țării, cunoscut drept ”părintele ideii naţionale româneşti din Basarabia”.
Povestea satului Pelivan a fost spusă de Maria Guțan, care are 86 de ani, de aceeași vârstă cu localitatea.
”Părinții mi-au povestit cum în anul 1932 a venit aici un ministru și a dat locuri de casă. Asta pentru că în 1923 a fost o inundație iar în 1932 s-a repetat. Când a văzut că atât de des vin nenorocirile peste locuitori, Ion Pelivan a hotărât să îi mute și să le facă alt sat nou, să îi scoată din mlaștină. Tatăl meu a luat parte când s-au împărțit locurile de casă, a fost inginer cadastral. Fiecare om a primit zece ari de pământ. Mi-a povestit cum au făcut drumurile drepte. Așa sat ca la noi, nu bogat, dar aranjat, nu mai există în raionul Orhei. Cu străzi drepte, largi. A fost un om, cred, foarte așezat la minte, de a făcut el așa sat frumos. După ce s-au retras apele, imediat oamenii au venit aici și și-au făcut colibe. Au trăit în colibă la început, pentru că nu era nimic. Nici apă, nici fântână. Socrul meu care a trăit unde locuiesc acum a făcut fântână, au săpat-o cu mâinile și s-a păstrat până astăzi. Le spun copiilor că această fântână trebuie să fie monument istoric. Pentru a o păstra am făcut o mica răstignire. M-am gândit că în acest mod nu se va încumeta nimeni să acopere fântâna. Dar cât voi trăi eu nu are cum să o acopere nimeni”, a spus cu voce hotărâtă mătușa Maria pentru Radio Chișinău, unde a mai povestit și cum oamenii au construit împreună, în vara lui 1932, casele viitorului sat Pelivan.
”Oamenii se ajutau. Puneau valce, un fel de scânduri, muiau țărână și mestecau cu paie. Puneau un rând la unul, a doua zi mergeau la moș Gavrilă, un rând, a treia zi din nou la noi, după care iar la moș Gavrilă. În două trei săptămâni au ridicat casa. De la început satului nou i s-a spus Pelivan. I se mai spunea și Mitocul Nou, pentru că de fapt așa ar fi trebuit să fie. Dar după ce s-a înființat primăria s-a numit oficial Pelivan. În perioada sovietică, după ce s-a făcut colhozul, îi spunea Primăria Luceafărul.
Chiar dacă au trecut mai bine de șapte decenii de la război și foametea organizată de regimul sovietic, amintirile mătușii Maria sunt încă strâns legate de tragediile la care au fost supusă populația din stânga Prutului, scrie reporterul Radio Chișinău.
”Nu ploua și nu s-a prea făcut pâinea. Iar ce am avut vechi, au venit câte un reprezentant de la raion, apolnomocinîi, și au luat câte un om din sat de la noi și mergea și mătura de la fiecare casă fiecare fir de grâu să nu aibă ce mânca. Nu am să pot uita asta niciodată. Mergeam cu vaca la cireadă, că tatăl nostru a fost vrednic om și ținea vacă și noi am supraviețuit cu vaca, mergeam și vedeam pe drum cum mergea pe drum câte un om precum sunt câte o muscă din cele otrăvite. Se prăvălea și cădea în drum iar până reveneam era deja mort. Mureau oamenii, ca muștele. Nu avea nici cine să le sape groapa, așa erau oamenii de bolnavi”.
La începutul anilor 90 când în spațiul din stânga Prutului populația a început să își revendice drepturile strămoșești, locuitorii din Pelivanul de altă data au cerut revenirea la denumirea localității din perioada interbelică. La 14 februarie 1990, la o adunare sătească, localnicii semnează un demers privind revenirea la denumirea istorică a satului – Pelivan.
” În componența sovietului sătesc Luceafărul intră satele Mitocul Nou și Luceafărul cu populația totală de 2551 oameni (…) Satul Mitocul Nou se numea așa din anul 1945, în loc de denumirea istorică Pelivan, care a fost întemeiat în 1932 când locuitorii satului au suferit o mare inundație. Adresându-se Guvernului, să li se deie loturi de pământ pentru construcții în altă parte, la fața locului a venit ministrul Ion Pelivan, care, clarificând situația, a fost de acord, să li se deie loturi anume aici unde au droit țăranii, pe terenul unde asflă astăzi Mitocul Nou și Luceafărul. Ca semn de recunoștință pentru acest om, care i-a ajutat să își resolve problemele lor, țăranii au numit noua localitate Pelivan ” se arată în demersul Sovetului sătesc.
La 22 ianuarie 1992 Parlamentul R. Moldova aprobă, printr-o Hotărâre, schimbarea denumirii mai multor localități printre care și cea a satului Pelivan.