International
Povestea REFUGIATULUI irakian care a părăsit dezamăgit GERMANIA, pentru a se întoarce acasă
Pentru a ajunge pe tărâmul promis al Germaniei, a mers pe jos opt ore până în Turcia și a avut un loc într-un camion înghesuit și urât mirositor, pentru 20 de ore, cât a traversat Europa de sud-est.
Dar acum, Mohammed Aziz Qadir, un kurd irakian, a decis să se întoarcă acasă, el fiind doar unul dintre zecile de mii de refugiați care au decis să ia în piept greutățile și provocările unei vieți în Irak, decât să trăiască într-o tabără de refugiați într-o Europă neprimitoare.
„Când am intrat prima oară în tabără, am fost șocat să văd diferența între Berlinul pe care eu îl aveam în minte și ceea ce vedeam, mărturisește Qadir (24 de ani). „Eram privit ca un cetățean de clasa a doua, nu eram respectat. Când am intrat în oraș, era clar că voi avea doar acest statut: omul din tabăra de refugiați”. Agențiile de refugiați spun că un număr tot mai mare de refugiați kurzi se întorc acasă, chiar dacă sute de mii de sirieni, irakieni și afgani iau drumul periculos al traversării Mediteranei către Europa, o consecință a revoltelor din Orientul Mijlociu.
Angela Merkel, cancelarul german, și lideri din alte state europene afectate de criză, au discutat, noaptea trecută, la Berlin, despre cum vor rezolva criza imigranților.
Ne puteți urmări și pe Google News
Circa 25.000 de oameni din regiunea irakiană Kurdistan au părăsit țara de anul trrecut, potrivit Ministerului Irakian pentru Migrație. Dar săptămâna trecută un grup de 50 de solicitanți de azil a sosit înapoi în Erbil, capitala regiunii, întorcându-se cu avionul, din Germania. Germania este destinația cea mai căutată pentru sute de mii de irakieni și sirieni, care fug de instabilitatea din regiune, deși mulți sunt dezamăgiți de ceea ce găsesc atunci când ajung aici.
Qadir a petrecut două luni și jumătate într-o tabără de tranzit, la periferia Berlinului. A sperat să deschidă o pizzerie, să facă suficienți bani pentru a-și ajuta familia din Erbil, să se căsătorească și să aibă copii într-o țară europeană. A fugit de criza financiară din Irak, de problemele politice și din cauza prezenței Statului Islamic, care a ajuns la o distanță mai mică de 100 de km de oraș.
A luat un autobuz până la Istanbul, a mers pe jos 8 ore până la granița ci Grecia, de unde a plecat clandestin într-un camion frigorific. „Am stat cu genunchii strânși la piept tot drumul. Abia puteam respira. Nu era un mod uman de a călători. Ne simțeam ca o bucată de carne. Oamenii foloseau sticle pe post de toalete și mirosea foarte urât”, a povestit tânărul.
Dar în tabăra de refugiați condițiile s-au înrăutățit, cu cât soseau mai multe persoane. Hrana era limitată la două mese pe zi și regulile care au început să se aplice erau ca în cazuri de asediu, a mai spus bărbatul.
S-au înregistrat multe incidente violente între localnici și refugiați, dar și în comunitatea refugiaților. „Situația disperată din taberele acestea, m-au făcut să cred că până la urmă în țara mea era mai bine”, a explicat el. În timp ce Qadir are o casă și o familie cu siguranță financiară la care să se întoracă, alții nu sunt în aceeași situație. Nawaf Alias are doar un cort și o iarnă grea înainte. totuși a decis să întoarcă spatele „visului european”.
Yazidi, un tânăr de 35 de ani, a fost forțat să se mute într-o tabără lângă orașul kurd Dohuk, după ce ISIS i-a atacat satul, în august 2014. Condițiile dure de aici l-au convins să se îmbarce într-o călsătorie periculoasă spre Europa. Alias a plătit 20.000 de dolari pentru a-l ajuta pe el și pe fiul său de 10 ani să călătorească în Germania, pe pământ, nu pe apă. După câteva săptămâni de călătorie și 13 zile petrecute într-o închisoare bulgară, au ajuns în estul germaniei, unde au împărțit o cameră cu alți doi solicitanți de azil. „Guvernul german ne-a oferit hrană și 540 de euro, mie și fiului meu, dar din păcate nu era suficient”, a spus Alias. „Fiul meu era trist și speriat, nu avea nici prieteni, nici rude și era greu să găsim pe cineva care vorbea kurdă sau arabă”.
Acum s-a întors în cortul său din Dohuk, pe care îl preferă sărăciei din Germania. „Comunitatea mea m-a primit cu brațele deschise. Prietenii mei m-au întâmpinat și au venit să bem bere și să fumăm împreună, așa cum făceam și înainte”.
Recomandările noastre
