În 1990, Ionuț Nicolae era unul dintre copiii abandonați în căminele-spital care au îngrozit Occidentul. Acum, este doctorand la Universitatea din București și mărturisește că profesorii săi sunt cei mai frumoși oameni pe care i-a întâlnit

Povestea lui Ionuț Nicolae, 30 de ani, este atipică pentru un doctorand universitar și demonstrează că și România este țara tuturor posibilităților. „Am fost abandonat la naștere, la Spitalul «Marie Curie» din București. Părinții nu m-au vrut pentru că aveam o stare de sănătate precară”, mărturisește tânărul. Așa că a ajuns la Casa de Copii din comuna Ciocănești, Călărași, de unde nu are însă nicio amintire: „Apoi, de la 7 ani am fost mutat la Centrul de plasament «Sf. Ștefan», din comuna Perișoru, unde am stat până la 26 de ani”.

Despre ce a fost silit să îndure în aceste centre, Ionuț nu prea vrea să vorbească. Spune doar că a trecut prin multe evenimente neplăcute, iar lipsa părinților se simte puternic și astăzi în stuctura sa psihologică: „La fel ca și alți copii crescuți la orfelinat. Dar acum nu regret că am crescut acolo. Pot să spun cu mâna pe inimă că sunt un norocos că am crescut sub acea plapumă protectoare”.

FOTO: Ionuț Nicolae, într-o tabără școlară, pe vremea când era internat în centrul de plasament FOTO: ARHIVĂ PERSONALĂ

Despre părinți spune că i-a judecat atunci când era mic, dar și-a dat seama că nu e bine: „Viitorul meu nu ar fi fost acesta dacă nu aș fi crescut în acel sistem dur”.

Din subsolul clasamentului, la universitate

Actualul doctorand mărtu risește că în școala generală era undeva la subsolul clasamentului: „Am promovat examenul de capacitate cu media 5.00, după un an de ucenicie ca tâmplar la cea mai slabă școală din Călărași - Școala profesională «Dan Mateescu»”.

Ionuț spune că acea școală i-a deschis ochii și că imaginea care l-a mobilizat să învețe a fost cea a unor romi care scotoceau prin tomberoanele din fața internatului: „Atunci m-am întrebat: așa vrei să ajungi Ionuț? Și mi-am pus această întrebare în fiecare zi”.

Familia lui, profesorii

Așa că și-a deschis mintea, iar mentorii lui au fost profesorii. Încăpățânarea lui și optimismul au făcut ca după trei ani de profesională să ajungă la cel mai bun liceu din Călărași: Colegiul Economic. „La liceu am cunoscut cei mai frumoși oameni și am trăit cei mai frumoși ani”, rememorează Ionuț.

După Bac a urmat Facultatea de Limbi Străine din București, apoi masteratul și acum doctoratul în studii literare și culturale. Tânărul are doar cuvinte calde și pentru profesorii lui din facultate, amintindu-i pe decanul prof. univ.dr. Alexandra Cornilescu și prodecanul prof.univ.dr. Octavia Nedelcu. Acestea l-au recomandat la Biroul de relații externe din cadrul rectoratului Universității București, unde Ionuț lucrează din 2012.

Sfaturi pentru copiii din sistem

● Tehnica modernă, telefoanele și calculatoarele trebuie folosite cu cap, pentru dezvoltarea personală.

● Aveți mare încredere în profesorii voștri care sunt acolo, să vă ajute să vă lansați în societate. Altminteri veți pierde multe oportunități. Școala este singura voastră scăpare.

● Nu permiteți nimănui să vă calce în picioare! Nu este o opțiune. Alegeți-vă anturajul și încercați să vă alăturați oamenilor de calitate!