Marian Balaș are 65 de ani și, de la 17 ani e croitor. A făcut Școala Profesională UCECOM, de pe strada Economu Cezărescu, vizavi de celebra cârciumă boemă Shorley, din Regie. E pus pe poante, dis-de-dimineață: „Ai văzut vreodată un milițian și un popă să bea împreună? Aș… Trebuie să fie și al treilea, să plătească!”. Și râde singur la bancul lui.

Zice că a vrut să se facă croitor de mic copil: „Asta a fost intenția… M-am luat după Ivan, vărul meu mai mare, care era croitor și o ducea bine”. Spune că pe timpul lui Ceaușescu o ducea bine și făcea bani frumoși: „ O sută de costume făceam, într-o lună de zile, cu o echipă de opt oameni, într-o croitorie de pe strada Ion Câmpineanu, vizavi de Intercontinental.

Luam și 2500 de lei pe lună. Da’ trăiam mai mult din ciubuc, că eram șef. Croitorii simplii, în schimb, câștigau și 4.500 de lei! «Mânecarii», în special… Asta-i treaba cea mai grea din meserie, că e mai simplu să faci pantaloni sau să-i scurtezi”.

SRI și Second Hand

Dacă acum 30 de ani volumul comenzilor era în proporție de 90% „de pe stradă”, acum e invers. Majoritatea hainelor pe care le croiește sunt contractate de firme sau instituții de stat. Nea Marian coase de zor la vestoane și pantaloni militărești. Adică la uniforme pentru Jandarmerie, Poliție, SRI sau SPP. Și face un semn cu degetul pe buze: „Șșșșșhhhhh…”.

Maximum 10% din comenzi le mai ia de la clienții obișnuiți. E ușor mâhnit: „Oamenii își iau haine de la «Second Hand» și vin la mine să le repar sau să le modific. Să le adaptez…”.

Țoale de la mall aduse la nea Marian

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Te-ar putea interesa și: