Povestea locomotivei fugare care şi-a ucis mecanicul

EVZ a reconstituit filmul evenimentului care încă şochează şi nedumereşte pe toată lumea.

Un mecanic de 55 de ani din Odorheiu Secuiesc şi-a părăsit locomotiva pentru câteva momente. Locomotiva a plecat singură din gară şi a parcurs nu mai puţin de 32 de kilometri.

Un fapt divers, ciudat, ce pare fără logică, dar care s-a sfârşit tragic pentru fostul ceferist care a fost omorât de propria locomotivă. Vă prezentăm filmul evenimentului care încă şochează şi nedumereşte pe oricine-l aude, chiar şi după ce au trecut două zile de la producerea sa.

Maşinărie de 1.250 cai-putere În gara din Odorheiu Secuiesc, mecanicul Ion Colceriu (55 de ani) făcea o manevră obişnuită pe DHC (Diesel Hidraulică tip C - în limbaj tehnic). O locomotivă folosită pentru manevră în general, care poate însă remorca şi un tren de călători sau de marfă, dar de lungime şi încărcătură mici. Are „doar“ 1.250 de cai-putere.

Manevra se execută simplificat, fără mecanic ajutor. S-a renunţat acum câţiva ani de la această rigoare, pentru economii, cu simplitatea cu care companiile de transport pe calea ferată acceptă să angajeze mecanici pensionari pentru că pretind puţini bani. Nelu fusese reactivat de compania de transport feroviar Regiotrans ca mecanic după doi ani de pensie CFR şi lucra, până acum două zile, doar pe paisprezece milioane de lei vechi.

Dorin Filip, cel mai bun prieten al său, omul care a avut acelaşi parcurs din şcoală şi până acum două zile, a povestit ultimele momente ale colegului său începând cu nedumerirea tuturor celor care au auzit despre acest eveniment şocant: cum a plecat locomotiva singură? „Eu îmi explic, prin faptul că sunt mecanic, dar tot nu reuşesc să înţeleg cum s-a întâmplat una ca asta.“ SOLUŢIE Salvarea a venit de la trenul de pasageri După tragedia de la Feliceni, s-a încercat oprirea locomotivei prin toate mijloacele posibile. Deja traseul ei se întretăiase de două ori cu şoseaua şi doar şansa a făcut ca nicio maşină să nu-i iasă în cale. Mai urmau încă trei pasaje cu drumul naţional, nesemnalizate. La Cristuru Secuiesc s-au aşezat în drumul locomotivei saboţi, câte şase pe fiecare şină, şi traverse de beton. Locomotiva le-a spulberat cu plugul. Între timp, s-a hotărât ca trenul personal care avea plecare la 11.20 spre Sighişoara să pornească în urmărirea locomotivei, fără pasageri. A ajuns-o din urmă la Secuieni, după 32 de kilometri, şi un mecanic a sărit în locomotiva ucigaşă. A reuşit să o oprească, după o cursă ca în filme.

„E o tragedie cu noroc, putem spune. Se puteau înregistra multe alte victime. Până la urmă, din primele cercetări făcute, se pare că mortul e vinovat, ca în multe alte cazuri de altfel. Nu cred că se va face vreun dosar penal sau altceva, cazul pare clar, chiar dacă e un caz ciudat cum nu am mai întâlnit în toată cariera mea de procuror“, a precizat pentru EVZ Andrei Erdos, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorhei.

Proprietarul locomotivei este o firmă de transport feroviar din Braşov, „Regiotrans SRL“. Toţi martorii principali au fost ţinuţi ieri în „anchetă“ de şefii companiei, care au impus silentio stampa. FILMUL TRAGEDIEI Cu taxiul pe urmele locomotivei Pe peron erau oameni care au văzut cum locomotiva pleacă singură şi au început să strige după mecanic. „Nu trăsese frâna şi, cum era pantă, locomotiva a plecat lin. Nelu s-a întors, a alergat după ea, a încercat să urce prin spate, dar n-a reuşit pentru că a alunecat prima dată“, spune Dorin Filip.

Văzând că nu reuşeşte să o ajungă din urmă, Ioan Colceriu a ieşit în faţa gării, a luat un taxi şi a plecat cu gând să ajungă într-o staţie şi să întâmpine locomotiva. Ceea ce a şi făcut, după şase kilometri, la Feliceni. Din declaraţiile soţiei unui alt coleg, Nicolae Csaki, se pare că mecanicul ghinionist nu era singur în taxi, ci cu manevrantul Csaki.

Până la închiderea ediţiei, acesta ne-a declarat doar: „Nu pot vorbi, sunt într-o mare sedinţă de ieri“, apoi a închis telefonul. Soţia lui Csaki spune că el este cel care a văzut scena tragică în care mecanicul şi-a pierdut viaţa sub roţile propriei locomotive.

„Au coborât din maşină, iar Colceriu a început să alerge în direcţia din care venea locomotiva. Voia să se agaţe de barele metalice ale scării frontal-laterale şi apoi să se ajute de forţa braţelor ca să rămână pe locomotivă“, spune Dorin Filip. Însă viteza locomotivei, aproximativ 25 de kilometri la oră, vârsta bărbatului şi un moment de neşansă au făcut ca mecanicul să cadă şi să fie „tras“ sub roţi. A decedat aproape instantaneu, iar locomotiva şi-a continuat drumul lin, uşor în pantă, în direcţia Sighişoara. Csaki a anunţat impiegatul din Odorhei telefonic.

„Apoi eu am primit un telefon de la impiegat, care mi-a spus că a fost sunat de Nicolae Csaki şi că trebuie repede trimisă o Salvare la Feliceni“, spune agentul Nicu Pista, de la Poliţia Transporturi Feroviare din Odorheiu Secuiesc. DE CE A PORNIT Panta „invizibilă“ de la Odorheiu Secuiesc şi locomotiva singuratică Totul porneşte de la o înclinaţie aproape invizibilă, care a făcut ca locomotiva lui Ion Colceriu să plece singură spre Sighişoara. „Panta din gara de la Odorhei e mică, are o înclinaţie de doi centimetri la 1.000 de metri. Însă locomotiva neasigurată, cu motorul pornit, se duce uşor chiar şi pe o pantă ca asta“, spune Filip, prietenul lui Ion Colceriu.

El găseşte însă motivul pentru care Nelu nu a văzut cum locomotiva a început „să alunece“: „Venise un tren de marfă pe linia 1, iar Nelu a dat înapoi nişte vagoane ca să le ducă în depou, apoi a revenit pe linia 4. Acolo, nu înţelege încă nimeni de ce, a lăsat locomotiva pornită, s-a dat jos, a trecut prin trenul de pe lina 1 şi o perioadă nu l-a văzut nimeni. Probabil că a coborât pentru nevoi personale, altfel nu se explică“, spune colegul mecanicului ghinionist. Cei doi se cunosc din şcoală.

„Noi eram..., cum să zic..., aproape ca fraţii. În ’70 am terminat Şcoala profesională CFR amândoi odată şi apoi am avut acelaşi parcurs. Eu am ieşit lăcătuş montator, el electrician. În ’71 ne-am angajat la depou. În ’72 am ieşit amândoi mecanici ajutor. În ’78 am făcut şi şcoala de mecanici împreună, apoi am fost în următorii ani, pe rând, mecanici de manevră, mecanici de marfă la Sighişoara, mecanici de călători. Când s-au separat companiile de marfă şi călători, el a nimerit la marfă, iar eu la călători. Apoi, după doi ani în care el s-a pensionat cu ordonanţă specială, l-am chemat la compania asta unde m-am transferat eu şi iar lucram de aproape un an împreună“, spune omul.