Povestea Lizoancei, „fetiţa cu sifilis“

CUTREMURĂTOR. Scriitoarea Doina Ruşti reconstituie cazul fetiţei de 11 ani care a îmbolnăvit în 2007 de sifilis un sat întreg.

În ultimii ani, s-au înmulţit cazurile de abuzuri, semnalate de presă, asupra minorilor, precum şi dezvăluirea situaţiilor oribile în care ajung aceştia. Astfel de cazuri fac mai nou şi obiectul unor opere literare, care, plecând sau fiind inspirate de la realitate, încearcă să descopere ce se întâmplă cu adevărat.

A făcut vâlvă şi înconjurul paginilor de „social“ ale presei, în toamna anului 2007, cazul unei fetiţe de 11-12 ani din satul vasluian Popeni (comuna Zorleni), supranumit de presă „Cazul fetiţei de 11 ani care a îmbolnăvit de sifilis un sat întreg“. Povestea a inspirat recent un roman scris de autoarea Doina Ruşti, intitulat „Lizoanca la 11 ani“, care va apărea în curând la Editura Trei. Scriitoarea pleacă de la faptele reale, dar le dezvoltă, creează persoanje imaginare, le plasează în altă zonă geografică etc. pentru a crea o operă de ficţiune şi de a încerca să vadă în profunzime motivele pentru care există astfel de aberaţii. Şi-a început viaţa sexuală la 9 ani Şocul a fost foarte mare, nu numai pentru că micuţa, Corina C., îşi începuse viaţa sexuală în urmă cu aproape patru ani, pe când era în clasa a III-a, apelând la acest fapt pentru a-şi câştiga existenţa, pentru că acasă primea numai bătăi şi înjurături, ci şi fiindcă printre „clienţii“ acesteia se aflau atât puberi şi adolescenţi între 12-16 ani, cât şi bătrâni libidinoşi între 70-80 de ani.

Cu toţii - zeci de persoane - au devenit „victime“ ale „poftelor“ lor scârbavnice, pentru că sifilisul este o boală contagioasă, iar sărăcia şi animalitatea în care trăiesc după Revoluţie aceste zone din Moldova profundă - de unde, în hulitul acum Ev Mediu, se trăgeau „plăieşii“ eroici ai lui Ştefan cel Mare - au făcut ca această boală, aparent eradicată, să aibă o recrudescenţă masivă.

Totul a ieşit la iveală atunci când mama fetei a dus-o la medicul dermatolog, care a diagnosticat-o cu sifilis secundar, faza a doua. Totodată, fata, care începuse să bea şi să fumeze încă de la vârsta de 9 ani, a fost supusă de autorităţi unui tratament de dezalcoolizare şi dezintoxicare de tutun.

Sute de copii, maltrataţi

„E o destrăbălată care-şi vinde trupul pe nimica toată. Ne-a îmbolnăvit copiii şi bărbaţii de sifilis!“, spuneau sătenii din Popeni, când venea vorba despre cazul Corinei. Asistentul social care s-a ocupat mai intens de cazul fetiţei din Popeni, Ionel Brătianu, dezvăluie, însă, o realitate mult mai cruntă: bătută în chip bestial de tată ori de câte ori acesta se îmbăta, ocărâtă şi înjurată de mamă, fetiţei nu i-a rămas, în urmă cu patru ani, decât să fugă de acasă şi să devină o vagaboandă.

Deşi faptele sunt privite în general din perspectiva fetiţei de 11 ani - „pragul, greu de trecut, al vieţii de adult“, consideră autoarea Doina Ruşti -, forţată să se maturizeze într-un mod atât de greu de acceptat, apare şi perspectiva altor personaje, mature, care gravitează în jurul fetiţei - rebotezată „Lizoanca“ -, la rândul lor cu traume sexuale în jurul vârstei de 11 ani. Această vârstă se tabuizează până la urmă pe parcursul romanului, devine pragul vieţii de adult, de unde şi subtitlul cărţii.

Totodată, Doina Ruşti a fost uimită şi de superficialitatea cu care presa a abordat acest caz şocant: „Am văzut că ştirea apărea în aproape toată presa scrisă. Tonul ziarelor, acuzaţiile unanime şi repetarea titlului de la un ziar la altul m-au făcut să investighez situaţia şi să scriu acest roman.“

POVESTITOARE   Doina Ruşti, specialistă în simbologie

Precedentul roman al scriitoarei Doina Ruşti „Fantoma din moară“ (care combină supranaturalul cu cadrul realist al distrugerii civilizaţiei tradiţionale de către comunism), a apărut anul trecut la Editura Polirom, în colecţia „Ego. Proză“, şi a fost nominalizată la Cartea anului 2008. În aceeaşi colecţie, autoarea a mai publicat, în 2006, „Zogru“, carte care a înregistrat un frumos succes, primind Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti şi fiind tradusă, până acum, în limba bulgară.

„Puţini prozatori se pot mândri astăzi că pot spune o poveste. Doina Ruşti e printre ei, fără îndoială“, consideră criticul literar Dan C. Mihăilescu. Doina Ruşti, scriitoare şi specialistă în simbologie, a debutat în proză cu romanul „Omuleţul roşu“ (la Editura Vremea, în 2004), iar în afară de aceste trei romane a publicat numeroase cărţi de specialitate, plus povestiri în mai multe antologii.