Fost practicant al sportului cu „balonul oval”, Dan Dinu și-a încheiat cariera pentru a se întreține în facultate. După mai mulți ani, pentru că situația financiară i-a permis, omul de afaceri s-a întors la prima dragoste și investește la Timișoara Saracens.

E tânăr - 42 de ani - a început să muncească din a doua zi după terminarea facultății, a ajuns bogat repede și nu ține toți banii pentru el. Investește, de câțiva ani, în cea mai tare echipă de rugby din România, Timișoara Saracens RCM UVT, campioană națională. E unul dintre oamenii din spatele succesului grupării bănățene. A început să investească aducând pe terenul din Ronat crema rugby-ului românesc și câțiva jucători din emisfera sudică.

Rezultatele s-au văzut, iar la Timișoara au ajuns titlul de campioană, Cupa României și Cupa Regelui. Saracens a devenit prima echipă din rugby-ul autohton care deține toate trofeele în același timp. Spune că nu știe prețul exact al acestor performanțe. „E greu să dai primul leu, apoi tot bagi mâna în buzunar și plătești”, declară Dan Dinu.

A jucat rugby în copilărie

În copilărie a jucat rugby. Acum e General Manager la MVT Logistik Timișoara, are două restaurante și construiește un hotel. Anul trecut a avut o cifră de afaceri de 30 de milioane de euro. E din Arad, dar se consideră timișorean. Asta deși, nu cu mult timp în urmă, contextul afacerilor l-au găsit mai mult la Paris decât la Timișoara. „La 18 ani am plecat din Arad și sunt mândru că am ales Timișoara”, ne spune. Plecarea l-a făcut să se lase de rugby, avea nevoie să învețe, ca să se întrețină.

A studiat Mecanica și, a doua zi după finalizarea studiilor, a început să lucreze ca director la compania de transport a unui alt arădean. Asta l-a inspirat. După un an și-a făcut propria firmă, de transport. În trei ani era bogat. A muncit 16 ore pe zi ca să ajungă aici. Acum e relaxat, călătorește în toată lumea, are șase mașini. Nu epatează, nu vrea să îl recunoască lumea pe stradă și în niciun caz să fie subiect în publicațiile de cancan.

Acum 12 ani și-a făcut un tatuaj maori pe corp, care reprezintă lupta dintre bine și rău. E altruist: din preabinele lui dă și altora. Așa a început să finanțeze echipa de rugby.

„Sportul m-a format, era firesc să dau ceva înapoi”

„În 2008 am decis să investesc în rugby, și am făcut-o la echipa unde am jucat eu de la 13 la 19 ani, CSU «Aurel Vlaicu» Arad. Am dat, în doi ani, peste 500.000 de euro și m-am retras când am înțeles că nu puteam face performanță cu ei. Am venit după mine la Timișoara cu jucători de lot național. Aici, totul a început cu un gentleman's agreement.”. 

Care e faza cu finanțarea acestui sport? De ce ai face asta când îți poți cheltui banii pe altceva? „Am vrut să dau ceva înapoi. Am considerat mereu că sportul în sine m-a format. Când am început să finanțez aveam deja angajați 12 din foștii colegi de echipă. Investiția în rugby a venit de la sine”, mai spune Dinu.

E plin de emoție când vorbește despre echipă. Ai impresia că știe toată istoria veche și contemporană a rugby-ului mondial. Știe oameni, dar nu din povești, pe mulți jucători celebri i-a cunoscut personal și a stabilit cu ei legături de suflet. Concluzionăm împreună că, „a da înapoi”, finanțând echipa de rugby de la Timișoara, sinonim cu a-și alimenta, constant, emoțiile. 

Echipa cu 20 de străini și super-antrenor

Dan Dinu călătorește mult. Multe dintre deplasări îl poartă în zone în care rugby-ul e „rege”: Africa de Sud, Fiji, Samoa, Tonga, Noua Zeelandă – locuri unde și-a făcut relații și de unde a adus jucători. Sunt, actualmente, 20 de sportivi străini în echipă.

De-a lungul timpului au fost 25. Ultima achiziție e antrenorul Matthew Williams, care are un CV impresionant. Australian de origine, a antrenat echipe mari în Irlanda. A fost ofertat pentru că e genul de tehnician care crește echipe. Iar planurile finanțatorului sunt mari: „A durat câteva luni aducerea lui, a trebuit să vedem dacă se poate adapta la condițiile din România”, ne spune. Adică la mocirla din Ronaț.

E cunoscut faptul că rugbiștii campioni naționali nu au nici pe departe cele mai confortabile amenajări la teren. Dar miza e ca până în 2021 echipa să treacă de grupele Challenge Cup.