Povestea dopului de pluta

Povestea dopului de pluta

Productia de dopuri din materiale alternative a crescut de zece ori in ultimii ani, insa producatorii romani de vinuri raman adeptii plutei.

Un bun cunoscator de vinuri stie ca dopul de pluta pastreaza calitatea licorii mai bine decat orice alt material si va spune mereu „pas” unui vin etansat cu silicon cu plastic.

Productia de vin de calitate medie a devenit o industrie a cifrelor mari in tari ca Chile, Statele Unite sau Sudul Africii, unde si dopurile folosite sunt fabricate din materiale alternative, mai ieftine decat pluta.

De cealalta parte, producatorii europeni de dopuri de pluta sunt exasperati de cresterea spectaculoasa a industriei alternative de dopuri: daca in urma cu sapte ani doar 2% din vinurile comercializate aveau dopuri din silicon sau din plastic, in prezent, unul din cinci vinuri este etansat cu materiale alternative.

O industrie intreaga - localizata in jurul Marii Mediterane - se dezvolta de pe urma intretinerii padurilor de stejar de pluta si a productiei de dopuri de pluta. Portugalia este lider detasat, cu o cota de piata de circa 50%, in timp ce companiile portugheze controleaza si productia din tarile Magrebine, pana la o cota de piata de aproximativ 70%.

In pofida pretului chiar si de trei ori mai mare pe care il platesc pentru dopurile din pluta in comparatie cu cele din silicon, majoritatea producatorilor romani continua sa foloseasca pluta pentru etanseizarea sticlelor de vin.

„Doar producatorii care exporta vinurile - asa cum e Recas - folosesc si dopuri din silicon, pentru ca asa se cere pe anumite piete din vest”, explica Dan Balaban, unul dintre actionarii Casei Davino, singurul producator de vinuri de pe piata locala prezent doar pe segmentul HoReCa.

Potrivit acestuia, cresterea spectaculoasa a productiei de dopuri din silicon ar putea fi explicata prin monopolul detinut de companiile portugheze in productia de dopuri, care i-a determinat pe producatorii de vinuri din „tarile noi” sa apeleze la solutii mai ieftine.

„Un dop din pluta este de preferat unuia din silicon, in primul rand pentru ca este mai etans. Nu este de ignorat insa „defectul de dop”, care produce in unele sticle de vin un mucegai destul de neplacut”, explica Dan Balaban, directorul Casei Davino.

Potrivit acestuia, riscul de a obtine un vin de o calitate slaba din cauza dopului este mai mare in cazul siliconului decat plutei, iar diferenta de pret dintre cele doua materiale nu-i impiedica pe producatorii romani sa foloseasca dopurile din pluta, din import.

Un dop din pluta costa intre 1.000 si 14.000 de lei vechi, in timp ce unul din silicon nu e mai mult de 4.000 de lei vechi. In Marea Britanie, sticlele de vin sunt tot mai des inchise, in ultimul timp, cu dopuri care se insurubeaza, care sunt folosite de obicei pentru sticlele de bere sau de votca.

Ne puteți urmări și pe Google News