A ieșit pe poarta pușcăriei după 22 de ani de detenție. Probabil că nu are remușcări, așa cum spunea că nu are nici în urmă cu 10 sau 8 ani. Nu va trebui să privească în ochi rudele victimelor sale. Cele 6 persoane pe care le-a ucis fie erau bătrâni, fie boschetari, toți fără familie. Lui Marius Csampar i-a plăcut mereu să povestească de ce, dar mai ales cum le-a curmat viața. Posibil dintr-un spirit de justițiar, pe care-l afișează fără restricții, Csampar a sesizat procurorii DNA din pușcărie.
Ultima știre despre Marius Csampar, înainte de eliberarea sa, a apărut la începutul lunii martie 2020, când s-a aflat verdictul dat într-un dosar al Parchetul de pe lângă Judecătoria din Drobeta Turnu Severin. Evz.ro scria că unul dintre cei mai sângeroși criminali de la noi din țară se plânge că gardienii i-au furat pantofii. Marius Csampar a făcut plângere la DNA, acuzându-i pe gardieni de luare de mită.
El reclama că ”din trei norme de încălțăminte pe care el le coase, una este însușită de șeful punctului de lucru, agentul de penitenciar C.V., care o trece în contul altui deținut care este la muncă, dar nu știe să coase, pentru a-l ajuta, iar banii îi ia agentul în mod direct, arătând că sunt cca 40 de persoane deținute care-și cumpără zile cu sume de 150 lei”.
Condamnatul solicita DNA efectuarea de cercetări a unor fapte de corupție pretins a fi săvârșite de angajați ai penitenciarului. Dosarul a fost trimis spre intrumentate către Parchetul din Drobeta-Turnu Severin. Marius Csampar nu a avut câștig de cauză. Parchetul de pe lângă Judecătoria din Drobeta Turnu Severin a dispus clasarea cauzei.
De la micul spărgător de magazine, la sadicul criminal în serie
Baloteşti – o comună din apropierea Bucureștiului, devenită celebră prin spitalul SRI care funcționează acolo și pentru că l-a dat țării pe criminalul în serie Marius Csampar. Locuitorii comunei ne-au povestit cândva că, în copilărie, Csampar a stat mai mult pe străzile Bucureştiului decât prin casa părintească din Ilfov. Mai târziu a ajuns să trăiască în canalele din jurul Gării de Nord, acolo unde a devenit un lider al zecilor de boshetari strânşi sub asfalt sau printre dărâmăturile din zonă.
L-am văzut când a fost arestat, în 1997, apoi în mai multe interviuri televizate. Cel mai teribil dintre ele mi s-a părut a fi cel luat de jurnalista Mirela Ceanu și difuzat de OTV prin 2010-2011. Csampar era extrem de degajat când povestea, iar cele spuse de el erau de-a dreptul șocante. Din această cauză mi-am și notat o parte din mărturisirea lui.
Încep cu un exemplu, cel mai șocant în opinia mea, pentru că, deși am văzut și scris despre mulți ucigași în cariera mea de gazetar pe teritoriul infracționalității, nu am auzit niciun criminal să reproducă prin gesturi și vorbe cum făcea o victimă de-a lui când murea.
Marius Csampar recunoaște că a comis vreo 200 de tâlhării, că numărul furturilor nu-l știe fiindcă a fura era ceva normal, fura în fiecare seară. Fura și tâlhărea ca să se distreze la vârsta aceea, dintre adolescență și tinerețe, clama în fața microfonului, extrem de degajat. A fost și arestat, a stat și în pușcărie vreo doi ani.
Destul ca să învețe tot felul de noi metode și să analizeze profilurile viitoarelor victime, așa cum i le prezentau veteranii pușcăriilor. La fel de degajat și-a povestit și crimele. Cele șase, recunoscute după ce a fost arestat. Polițiștii care l-au anchetat atunci, inclusiv comisarul Dan Antonescu, susțin că ar avea mai multe omoruri la activ, rămase în dosarele din arhive fără autor cunoscut.
Pot să vă spun că atunci, în 1997, când Poliția Capitalei și judiciariștii de la Serviciul ”Omoruri” au anunțat capturarea lui Marius Csampar pentru uciderea unui boschetar, presa a prezentat pe larg cazul fiindcă el fusese cel care se dusese la Poliție să anunțe că a descoperit un cadavru. Apoi, însă, când tânărul negricios, cu coadă legată la spate, a început să mărturisească omor după omor, ziare și televiziunile au explodat cu cazul criminalului în serie.
Până să trec la enumerarea crimelor comise de Csampar, mă opresc asupra unui amănunt ce mi s-a părut deosebit în destinul unui astfel de infractor.
Marius Csampar a mărturisit că primul furt l-a comis la vârsta de 8 ani, când un băiat mai mare, de 16 ani, l-a pus să spargă o tutungerie, să ia tot ce găsește pe acolo, că apoi va vinde el marfa unor cunoscuți. Furtul l-a comis într-o seară, dar când au plecat către cel care îi aștepta cu marfa, i-au prins milițienii din vremea lui Ceaușescu. S-a ales cu o bătaie zdravănă, iar tatăl a plătit o amendă uriașă.
Despre această faptă infracțională, Marius Csampar spune că, fiind prima, și-o amintește perfect. Și că de atunci nu s-a mai combiat cu nimeni la vreun furt, tâlhărie sau orice altceva. A operat singur, ca să nu se dea pe mâna altuia. Și totuși...
Momentul în care el a fost prins de polițiști și arestat, în 1997, se datorează faptului că Csampar s-a lăsat încă o dată la mâna unuia dintre boschetarii de la Gara de Nord, zonă în care conviețuia. Iar acesta a vorbit mai mult decât trebuia cu polițiștii.
În noul număr al revistei Evenimentul Istoric ce apare din 29 mai la punctele de difuzare ale presei, descoperi amănunte despre afacerea ”Peregrinii ” și modalitatea prin care Nicolae Ceaușescu a reușit să obțină fabuloasa sumă de 6 milioane de dolari.
Criminalul: ”Ea era jos, gâfâia. Ca un porc tăiat gâfâia”
În toate interviurile filmate, Marius Csampar spune cu tărie că, la vremea la care a comis faptele, nu a avut niciun regret, că știa exact ce făcea și că nici atrocitățile comise nu i-au creat remușcări.
„Am căutat întotdeauna când făceam câte o infracțiune de genul ăsta să șterg urmele, pentru că la mine nu mai încăpea îndoiala de a avea remușcări sau de a te speria sau mai știu eu ce. Eu eram cât se poate de lucid și cât se poate de ordonat, ca să nu las în urmă indicii, probe sau mai știu eu ce. Nu am fost genul de om care să mă sperii, am realizat ce am făcut, am vrut să fac ce am făcut și am căutat după aceea să fiu același Marius fără să dau de bănuit la nimeni, să am o viață dublă, cea de infractor și cea de copil liniștit, că eram un copil atunci. Toată lumea știa că „mai sparge și el, mai fura și el de colo”, dar nimănui nu-i trecea prin cap că eu am ajuns să fiu în stare să iau viața unui om”, a mai zis el.
Prima victimă a fost o femeie în vârstă, în decembrie ‘93. El avea 16 ani și se dusese împreună cu un alt tânăr la un pont, un furt în comuna Sintești. Li se spusese că femeia are bani mulți și bijuterii. Până la urmă, partenerul l-a abandonat și a intrat singur în casă. A văzut pe prispă multe damigene și spune că a gândit că bătrâna vinde băutură. Când i-a deschis ușa proprietara i-a zis că a venit după vin și țuică. A fost poftit înăuntru și, când femeia s-a întors în cameră, a lovit-o în față. Apoi a mai dat o dată, fiindcă aceasta țipa. "Ca să nu mai ţipe, normal, am făcut-o să tacă. Am lovit-o, am văzut că nu mai ţipă şi m-am apucat de lucru prin casă. Dacă căutam mai bine găseam şi banii", a povestit Csampar.
A aflat că bătrâna a murit după multe, multe luni. El o lăsase în viață. În interviul cu Mirela Ceanu și-a descris fapta cu un sadism înfiorător. ”Era în decembrie, înainte de sărbători. Am mâncat acolo, am băut și un vin, iar ea era jos, gâfâia. Ca un porc tăiat gâfâia”, și Csampar imită zgomotul scos de victimă. Horror!
Câteva luni mai târziu, în 1994, și-a ucis un prieten care voia să-l toarne fiindcă știa că spărsese o consignați din cartierul Titan. Prietenul făcea parte din gașca lui de boschetari cu care conviețuia după ce plecase de acasă, din Balotești. „Deja nu mă mai gândeam să-l bat și să-l las în pace, pentru că-l băteai și tot la poliție ajungeai”, spunea criminalul.
Totuși, atunci când a povestit procurorului Molcuț cum l-a omorât pe Mitică și unde i-a aruncat părți din trup, spunea că s-au luat la bătaie, iar instinctul de a-l ucide a venit în momentul în care amicul lui l-a înjunghiat în gambă. Atunci a scos și el cuțitul de măcelărie pe care-l purta mereu sub pantalon, băgat în ciorap, și a dat în adversar până a obosit. I-a tăiat capul, l-a incendiat şi apoi a jucat fotbal cu el. „După ce i-am tăiat capul, am venit cu el încoace şi l-am aruncat în apă. Te simţi puternic când faci aşa ceva!”, a mărturisit Csampar în faţa anchetatorilor, atunci când a fost prins, în 1997, pentru un alt omor. Polițiștii și procurorul nu știau despre această crimă, urmată de decapitare. Victima fusese un om al străzii, nerevendicată de nimeni dintr-o familie.
A fost prins pentru că a vrut să-și reclame el crima la Poliție
Odată pornit pe toboganul crimei, Marius Csampar nu s-a mai putut opri. "Crima e cea mai uşoară faptă. E ca ţigara. După ce ai băgat-o în gură nu te mai laşi", filosofa el într-un interviu.
După cele două crime, au urmat alte patru victime, patru bărbaţi pe care i-a stâlcit în bătaie. Pe unul din anturajul său l-a ucis pentru că l-a bănuit că vrea să-l păcălească, ”să-i dea țeapă”. Un altul l-a enervat. Apoi a urmat un bătrân la care stătuse în gazdă și pe care s-a dus să-l jefuiască. Ultimul ucis, un tovarăș de tâlhării, parcă s-a răzbunat de dncolo de moarte.
"Eram cât se poate de lucid şi cât se poate de ordonat, ca să nu las în urma indicii, probe. Am realizat ce am făcut, am vrut să fac ce am făcut şi am căutat după să fiu acelaşi Marius. Să am o viaţă dublă: aceea de infractor şi cea de copil cuminte", povestea Csampar.
Doar că atunci, în vara lui 1997, după omor, parcă a vrut să se joace cu soarta. Marius Csamparmerge la poliție și anunţă că a găsit un cadavru în ruinele cinematografului „Feroviar”, din apropierea Gării de Nord. Echipa de atunci de la ”Omoruri”, când coloneii Mișu Irimia, Manon Florescu și Dumitru Dincă coordonau și formau niște ofițeri de clasă, nu s-au lăsat prostiți de Csampar care își avea versiunea lui și parcă se dorea parte a anchetei. Ştia prea multe, cunoştea victima, iar locul în care era cadavrul era inaccesibil. Din martor, bărbatul a devenit rapid făptaş. În anchetă, Csampar a vorbit şi de celelalte victime, ale căror cadavre nu fuseseră găsite sau anchetele începute după descoperirea cadavrului nu duseseră nicăieri. I-a condus pe polițiști acolo unde se afla un alt cadavru, acolo unde aruncase capul decapitat... A fost un fel de spovedanie.
Marius Csampar avea atunci 22 de ani.