Pentru că anul acesta muzeele au decis să prezint epublicului povești interesante, să transpună vizitatorii în epoca în care s-au născut diverse artefacte, vă preznetăm povestea „Căciulii din aur”.


Textul ne-a fost pus la dispoziție de  Alexandru Arbunescu, muzeograf – Biroul Tezaur Istoric, MNIR. Pentru această poveste, care apare și în ghidajul online, MNIR a fost premiat de organizatorii Nopții Muzeelor și unul dintre partenerii săi.

Această capodoperă a toreuticii traco-getice a fost descoperită întâmplător în anul 1928 pe teritoriul unei aşezări din a doua epocă a fierului, situată pe dealul din vecinătatea satului Coţofeneşti, comuna Vărbilău, Judeţul Prahova. Cercetările arheologice întreprinse ulterior la faţa locului au condus la concluzia că piesa a fost îngropată izolat, fiind o descoperire singulară.

         „Căciula din aur” fusese găsită de Traian Simion în timp ce se juca împreună cu alţi copii, pe deal. Tatăl acestuia, Alexandru Simion, a vândut coiful camaradului său de arme din timpul Primului Război Mondial, Ion Marinescu Moreanu, comerciant din Ploieşti, care, în anul 1929, l-a donat Muzeului Naţional de Antichităţi. Mai târziu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1943, Traian Simion, copilul care a găsit această piesă de referinţă pentru istoria antică a meleagurilor noastre, avea să moară eroic pentru ţară pe frontul din Rusia.

         Lucrat din foaie din aur, coiful avea o calotă în formă de con cu vârful rotunjit, ornamentată cu rozete conice dispuse în rânduri orizontale. Partea superioară a calotei lipseşte. Frontalul dreptunghiular, tipic getic este decorat cu o pereche de ochi apotropaici, proeminenţi, cu sprâncenele răsucite în sus. Pe obrăzarele fixe, dreptunghiulare, de asemenea specifice coifurilor getice, este reprezentată câte o scenă de sacrificiu înfăţişând un războinic înjunghiind un berbec. Fiecare obrăzar are câte un orificiu la bază. Apărătoarea de ceafă, dreaptă, este ornamentată cu două frize suprapuse, decorate cu animale fantastice. Reliefurile care ornamentează coiful au fost realizate prin repusaj, foaia de aur fiind modelată la rece, de pe revers. Coiful, din aur cu titlul de 750‰, are înălţimea de 25,50 cm., diametrul la bază de 20,00 cm. şi greutatea de 725,40 g.

         Artefactul este similar coifului getic din aur din secolul al V-lea a. Chr., descoperit la Cucuteni-Băiceni, judeţul Iaşi, celor din argint parţial aurite din inventarul mormintelor princiare getice de la Agighiol, judeţul Tulcea şi Peretu, judeţul Teleorman sau coifului din argint de la Porţile de Fier, judeţul Mehedinţi, care datează, toate trei, de la sfârşitul secolului al IV-lea – începutul secolului al III-lea a. Chr. Se remarcă şi la piesa descoperită la Coţofeneşti influenţele stilistice greceşti sau scitice, de sorginte persană, cum este decorul de frize cu animale fantastice de pe apărătoarea de ceafă, dar şi elemente getice, cum ar fi modul specific de reprezentare a ochilor de pe frontal. Se presupune că, în credinţa traco-geţilor, ochii apotropaici ar fi avut funcția magică, de a conferi purtătorului puteri sporite în lupta cu dușmanii.

         Particularităţile stilistice originale, maniera de execuţie, mai puţin rafinată decât cea grecească şi alta decât cea scitică, realizează unitatea între elementele de origini diverse în arta prelucrării aurului la geţi. Având în vedere analogiile de stil şi tehnica de execuţie, coiful din aur de la Coţofeneşti este considerat un produs al orfevrăriei traco-getice aflată la interferenţa influenţelor greceşti cu cele scitice, care datează din secolul al IV-lea a. Chr.