Povestea boabelor de cacao și a ciocolatei începe în același timp cu aventura celebrului explorator Cristofor Columb în secolul XV. Ajuns în America Centrală, în apropierea coastelor actualului Honduras, Cristofor Columb descoperă că localnicii unei insule, Guanaja, aveau un adevărat cult pentru fructele copacului de cacao – pe care le considerau sacre.
Fratele lui Columb, Bartholomeo, povestește cum aceștia s-au aruncat în ocean să recupereze boabele de cacao care s-au pierdut în apă, după ce unul din vasele în care le aduceau, ca ofrandă, noilor oaspeți, s-a spart și s-a răsturnat din pirogă.
„Boabele astea de cacao sunt chiar sacre. Am acostat pe insula Guanaja ți am văzut o pirogă în care se aflau câțiva băștinași ce transportau cu mare grijăvase cu boabe de cacao. Unul dintre aceste vase s-a spart și câteva boabe au căzut în mare.Toți au sărit în apă și au încercat să le recupereze de parcă și-ar fi pierdut un ochi”, nota Bartholomeo Columb în jurnnalul său.
Chiar dacă băștinașii le acordau o valoare foarte mare, folosindu-le, inclusiv ca monedă de schimb pentru tranzacțiile comerciale, exploratorii spanioli nu au fost impresionați. Nici gustul băuturii preparate din aceste boabe, considerată în zonă o delicatesă, nu i-a dat pe spate.
Cîțiva ani mai târziu, povestea boabelor de cacao și, implicit a ciocolatei, se reia de unde a fost întreruptă de expedițiile lui Columb, dar într-o altă locație, în Mexic.
Boabele de cacao, monedă de schimb
Plecat să cucerească Lumea Nouă, Herman Cortez și trupa sa de conchistadori descoperă boabele de cacao și ciocolata la curtea regelui aztec, Montezuma, în Mexic. Se spune că regele aztec folosea băutura de cacao înainte de a-și vizita iubitele în haremul regal, deoarece o considera un afrodisiac puternic. De altfel, despre Montezuma se spunea că deținea cea mai mare cantitate de boabe de cacao dintre toți muritorii, o adevărată bogăție.
Comparați cu niște zei, conchistadorii au fost tratați regește de azteci, aceștia oferindu-le băutura lor sacră, „xocoatl”, preparată din boabe de cacao amestecate cu tot felul de mirodenii, inclusiv pulbere de chili. Nici de această dată europenii nu au apreciat delicatesa, considerând-o bună doar de dat la porci.
Ceva mai târziu, când preoților azteci le-a trecut prin minte să înlocuiască mirodeniile și pulberea de ardei iute cu zahăr și vanilie, oamenii lui Cortes a fost, însă, impresionați.
Din 1524, Herman Cortez a început să trimită cacao boabe în Spania, unde regele Carol Quitul a fost foarte impresionat de noua descoperire și, mai ales, de băutura preparată din boabele ei. Din Spania, băutura de cacao, ciocolata, s-a răspândit în toată Europa, devenind o băutură la modă, mai ales la curție regale.
Descoperindu-i valoarea, spaniolii au extins cultura arborelui de cacao în toate coloniile pe care le dețineau în America de Sud și Centrală. În Mexic, Cotrtez a transformat boabele de cacao în monedă de schimb pentru tranzacțiile comerciale, luând exemplu de la băștinași. Un sclav valora, se spune, 150 de boabe, iar un iepure doar 10. Practic, așa cum povestea, într-o scrisoare, un alt conchistador, banii creșteau în copaci, mai exact în copacii de cacao.
Comerțul cu boabe de cacao, din care se prepara delicioasa ciocolată, a înflorit, acestea fiind date la schimb pentru tot felul de mărfuri de manufactură și alimente.
Ciocolata se impune în Europa
Ciocolata îndulcită după metoda spaniolă a început să facă senzație în toată Europa, fiind considerată, așa cum spuneam mai sus, o băutură destinată doar celor mai înstăriți. Asta și datorită prețului prohibitiv pe care îl aveau, încă, boabele de cacao și zahărul aduse din colonii.
În Franța, ciocolata a început să se consume, ca băutură, odată cu căsătoria regelui Ludovic al XIII-lea cu fiica regelui Spaniei, Aneide, prin 1615. Băutura se impune o generație mai târziu, la Curtea Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea datorită soției acestuia Maria Therese. În această perioadă ia ființă și o făbricuță de ciocolată în orașul Bayonne.
În Londra, primul magazin de ciocolată a fsot înființat de un francez care o vindea cu un preț enorm pentru acele vremuri, 10 – 15 shilingi. Era ca și cum ai fi băut bani, după cum bine aprecia un istoric spaniol al vremii.
Ulterior, delicioasa băutură a fost recomandată și de medici, ca tratament pentru diferite afecțiuni. Se spune că însuși cardinalul Richelieu, marele om de stat francez, pe care mulți îl știți din romanul „Cei trei mușchetari” urma o cură de ciocolată la indicația medicilor.
Când a apărut prima tabletă de ciocolată
Până în secolul XVIII, ciocolata a fost consumată doar sub formă de băutură, după rețeta importată, odată cu boabele, de spanioli, din America.
Primele tablete de ciocolată solidă au fost fabricate la Londra, undeva prin 1674 și a fost numită „chocolat en boudins a l'espagnole”. De aici și până la apariția prăjiturilor cu ciocolată n-a mai fost decât un pas care a fost făcut firesc, maeștrii bucătari ai timpului.
Ciocolata s-a impus în saloanele marii aristocrații europene, fiind consumată în cantități din ce în ce mai mari.
Marchizul de Sade avea o pasiune pentru acest produs, ciocolata, căruia, la fel ca regele aztec Montezuma, îi atribuia proprietăți afrodisiace și dezinhibatorii. Se spune că la o petrecere, organizată de el, s-a consumat atât de multă ciocolată, în combinație cu alte droguri afrodisiace încât totul a degenerat într-o orgie monstruoasă care a provocat un scandal imens, în urma căruia marchizul a fost obligat să părăsească Franța.