Julius Popper, un român de origine evreiască, a venit pe lume pe 15 decembrie 1857, la Bucureşti şi a murit pe 5 iunie 1893, la Buenos Aires, în Argentina
Pentru minele sale de aur și cartografierea, colonizarea şi organizare civică a Ţării de Foc, determinante pentru definitivarea situaţiei geo-politice, până în prezent, a fost supranumit „Conchistadorul român al Patagoniei”.
Popper s-a născut cetăţean al Imperiului Otoman, că România a devenit stat suveran un an mai târziu, în 5 ianuarie 1859. La vârsta de 17 ani pleacă în Franţa pentru să studieze ingineria la Şcoala Politehnică şi apoi, la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Paris, pe care a absolvit-o ca inginer de mine. Popper avea și un talent deosebită pentru limbi străine. El vorbea fluent româna, germana, idişul, engleza, spaniola, portugheza şi franceza şi, la modul colocvial, italiana, şi greaca.
După ce și-a terminat studiile a plecat în Egipt, unde a lucrat la întreţinerea Canalului Suez. A mai călătorit prin Orientul Mijlociu și a ajuns până în India, China şi Japonia. În 1881 revine în România pentru ca să-şi viziteze familia şi să-şi reglementeze documentele şi statutul de cetăţean romăn. Deşi născut la Bucureşti, fiind evreu, i-a fost refuzată cetăţenia. Jignit şi dezamăgit, Popper părăseşte țara natală pentru todeauna.
Recomandările noastre
