Atalanta Bergamasca Calcio este un fenomen din toate punctele de vedere. Dragostea pe care locuitorii acestui oraș situat la circa 40 de kilometri de Milano este una incredibilă. Și totuși, cine este femeia care figurează pe stema echipei încă din 1963?
Fondată în urmă cu 112 ani, formația Atalanta mai este cunoscută ca „Regina delle provinciali” (n.trad.- Regina echipelor de provincie).
De-a lungul istoriei sale, clubul din Lombardia s-a zbătut și în ligi inferiore, precum Serie C și Serie B, iar singurul mare trofeu major al său este o Cupă a Italiei, pe care și-a dobândit-o în 1963, când încă era în liga secundă. De la revenirea lor pe prima scenă a fotbalului italian, în 2011, „nerazzurri” s-au ridicat foarte mult.
Sezonul 2018-2019 l-au încheiat pe locul al treilea în Seria A, iar fanilor li s-a dat șansa de a-și vedea favoriții la lucru pentru prima dată în istorie în Champions League. Micuța echipă din Bergamo este și astăzi o adevărată surpriză a competiției marilor puteri din fotbal, unde a reușit să se califice în „sferturi”.
Câțiva studenți elvețieni au pus bazele echipei
Povestea de astăzi în care o implicăm pe Atalanta se leagă de logo-ul trupei. La începutul secolului XX, metodologia care combină limba și cultura greacă antică, limba și cultura latină, studiile științifice cu filozofia și istoria se regăsea sub acoperișul Liceului „Paolo Sarpi” din Bergamo.
În sala de sport a liceului, un grup de studenți elvețieni, dezamăgiți de faptul că acest fenomen era foarte puțin activ în acest oraș, au decis să-și înființeze prorpiul club. Cum studiau mitologia antică, aceștia au optat pentru Atalanta, un personaj feminin din mitologia greacă. O vânătoreasă arcadiană foarte iscusită și una dintre favoritele zeiței olimpiene Artemis - Zeița vânătorii.
Tatăl ei, regele Iasus, și-a dorit un fiu, iar când Atalanta a venit pe lume, acesta a lăsat-o pe un vârf de munte ca să moară. Unele povești spun că o ursoaică a alăptat-o și a îngrijit-o pe Atalanta până când aceasta a fost găsită de niște vânători, iar ea a învățat să lupte și să vâneze ca un urs.
După ce a crescut în sălbăticie, Atalanta a devenit un vânător iscusit. Ea a depus un jurământ de castitate pentru zeița Artemis. Doi centauri, Hylaeus și Rhoecus, au încercat să o răpească și să o oblige ca ea să încalce jurământul. Astfel, centaurii au provocat-o la o cursă de alergare. Dacă Atalanta câștiga, ucidea centaurii. Dacă aceștia se impuneau, atunci ea ar fi fost a lor. În final, centaurii au pierdut pariul.
Emblema a suferit patru modificări de-a lungul istoriei
Totuși, Atalanta nu a apărut pe emblema echipei de la început. Mai ales că, deși numele ei fusese stabilit la înființarea formației, clubul a devenit cunoscut sub numele de „La Dea” (Zeița).
Atalanta nu a fost prezentă prezentă pe emblema echipei decât după triumful din Cupa Italiei, din 1963. Pe lângă dungile negre și albastre trasate pe verticală, silueta personajului a fost incorporată în partea dreaptă a stemei.
În 1984, clubul a făcut o nouă modificare în privința emblemei. De această data, nu s-a optat pentru o emblemă circular pe toată suprafața sa, fără ca numele echipei să mai apară și fără silueta Atalantei, ci doar capul acesteia, din profil.
Dar, în schimb, a fost păstrată nuanța de aur combinată cu culorile deja existente. Ultima modificare a logo-ului a fost făcută în 1993. A reapărut numele echipei, dar și anul înființării clubului. (FOTO: Facebook/atalantabc)