Juriul secţiunii Un Certain Regard a capitulat în faţa lui „Poliţist, adjectiv”.

Corneliu Porumboiu a obţinut Premiul Juriului secţiunii Un Certain Regard, cu falsul său policier, „Poliţist, adjectiv”, după ce, tot astăzi, critica internaţională i-a acordat trofeul FIPRESCI.

„Vreau să mulţumesc juriului şi festivalului de la Cannes. Nu vreau să vorbesc de următorul meu film, sper că va fi unul bun. Mulţumesc”, a spus regizorul pe scenă, emoţionat. Pe covorul roşu, la ieşirea din Sala Debussy, preşedintele juriului, italianul Paolo Sorrentino, l-a felicitat pentru performanţă. „Ultimele trei scene din film sunt capodopere”, l-a complimentat Sorrentino (premiat el însuşi anul trecut, pentru „Il Divo”).

Distincţia se adaugă primeia obţinută de Porumboiu la Cannes, o Camera d’Or pentru „A fost sau n-a fost?”, în 2006. Cineastul a ajuns la Cannes în această seară, cu doar câteva ore înainte de gală, după un telefon al organizatorilor care îl anunţau că prezenţa sa era „obligatorie”.

Surpriza greacă

Marele Premiu s-a dus către „Dogtooth”, în regia lui Yorgos Lanthimos, unul dintre puţinele filme din Grecia care ajung în ultimii ani pe Croazetă, după cum a remarcat Thierry Frémaux, delegatul general al Festivalului de la Cannes.

Două filme au obţinut Premiul Special, ex aequo - „No One Knows about Persian Cats” al iranianului Bahman Ghobadi, şi „Le Père de Mes Enfants”, în regia lui Mia Hansen Love.

Ioan Antoci, premiu pentru scenariu

Cele 20 de filme ale secţiunii în care a rulat şi „Amintiri din Epoca de Aur”, produs de Cristian Mungiu, a fost jurizate de Sorrentino, Uma Da Cuhna, Julie Gazet, Piers Handling şi Marit Kapla.

Celor două trofee ale lui Corneliu Porumboiu li se adaugă un al treilea adjudecat de români la Cannes, scenaristul Ioan Antoci fiind distins joi cu Premiul Krzysztof Kieslowski pentru Cel mai bun scenariu din Europa Centrală şi de Est, cu povestea „Câinele japonez”. Românii - preferaţii criticilor

Criticul american Wesley Morris face o comparaţie între filmul românesc şi o peliculă a regizorul spaniol Pedro Almodovar, "Los abrazos rotos" ("Îmbrăţişări frânte"). "Gradaţia tensiunii în "Poliţist, adjectiv" este mult mai bună decât cea din "Îmbrăţisări frânte". Diferenţa este că Almodovar foloseşte explicaţia ca mijloc pentru a salva un final mai degrabă monoton. La Porumboiu, dialogul deschide larg orizontul filmului şi îl ridică la măreţie".

"Dacă ar fi după mine, aş da filmul lui Almodovar pe cel al lui Porumboiu fără ezitare", încheie Morris. El crede că regizorii români sunt "unii dintre cei mai buni povestitori ai lumii". Pentru mai multe informaţii despre festival, accesaţi categoria "EVZ la Cannes" CORESPONDENŢĂ DIN CANNES CITIŢI ŞI: Porumboiu: „Misiunea mea s-a terminat de acum”