Pe facebook și prin bodegi se proclamă deseori, la trezie, ca și la beție, că România e țara tuturor posibilităților. Prin țara tuturor posibilităților se înțelege spațiul în care se pot petrece toate ciudățeniile, taxate în alte părți ale lumii, guvernate de reguli, drept aberații.

Eu cred însă că, alături de România, trebuie să așezăm pe harta tuturor posibilităților și Republica Moldova. Doar în Republica Moldova poate fi situația descrisă astfel de Radio, luni, 10 iunie 2019

”Şedința Guvernului s-a desfășurat la Parlament întrucât noii miniștri nu au acces în clădirea Executivului, care este înconjurată de polițiști. Acolo conduce premierul în exercițiu, Pavel Filip, recunoscut de Partidul Democrat și de Curtea Constituțională. Pavel Filip a convocat astăzi o ședință a miniștrilor și a șefilor de agenții guvernamentale pentru a discuta despre modul de funcționare a Guvernului în contextul actualei situației politice. El a solicitat să fie asigurată activitatea în regim obișnuit a instituțiilor publice, astfel încât cetățenii să nu aibă de suferit în urma crizei politice.

Președinta Parlamentului, aleasă de noua majoritate, Zinaida Greceanîi, a anunțat astăzi că Parlamentul este funcțional și că angajații legislativului s-au conformat noii administrații.

Între timp, Partidul Democrat a lansat o campanie de colectare a semnăturilor pentru demiterea președintelui Igor Dodon, pe care îl acuză de trădare de țară.

Astfel, în prezent, Partidul Democrat controlează instituțiile statului, în timp ce PSRM și Blocul ACUM deţin majoritatea parlamentară și se bucură de susținere din exterior.”

Evenimentele de la Chișinău n-au stîrnit în România un prea mare ecou. E și asta o dovadă de țară a tuturor posibilităților. Cînd vine vorba de trăncăneală politrucă, Republica Moldova pare a fi grija numărul unu a oratorilor mai mult sau mai puțin binecuvîntați de Dumnezeu cu o Gură de Aur. Acum, cînd la Chișinău se petrec fapte ieșite din comun, în România se tace mai mult sau mai puțin interesat.

Puținele luări de poziție, mai toate dinspre politicieni apropiați de Blocul ACUM, au prezentat întîmplările de la Chișinău înscrise într-o logică politică normală. Forțate de perspectiva alegerilor anticipate, două dintre forțele cîștigătoare – PSRM și ACUMau realizat o coaliție de ultim moment.

Un alt competitor, PDM, aflat sub influența oligarhului Vlad Plahotniuc, nu recunoaște acest moment de logică electorală și prin urmare nu vrea să părăsească puterea.

Gestul PDM pare anapoda. Dacă e atît de puternic acest partid, ce problemă ar fi să intre în Opoziție?

Răspunsul poate fi găsit doar prin iscodirea a ce s-a întîmplat de fapt la Chișinău.

Faptul cel mai neobișnuit a fost binecuvîntarea noii Coaliții – a moscovitului Igor Dodon cu a Occidentalei Maia Sandu- , formate în ultimul moment ( nu cred că n-a fost gîndită așa, ca o lovitură surprinzătoare pentru PDM, care paria deja pe anticipate), de ambasadorii Rusiei, SUA și Uniunii Europene. Ca și la noi, la Chișinău, Igor Dodon a fost înfățișat drept omul Moscovei. Omul Moscovei s-a aliat cu Maia Sandu – omul Occidentului, un fel de Monica Macovei mai drăguță- pentru un guvern imposibil cu cîteva zile mai înainte. Iar acest guvern e sprijinit în chip paradoxal atît de Moscova, cît și de Occident. Ceva în genul unei Coaliții de guvernare USR- PSD, sub conducerea lui Liviu Dragnea.

Cum s-a ajuns la sprijinirea noului Guvern de puteri dușmane? Răspunsul ni-l dă discursul premierului Maia Sandu în plenul parlamentului la investirea noului Guvern. Cităm:

”Dragi cetățeni,

Dictatorul a căzut!

Începând de astăzi, regimul oligarhic este în opoziție.

Astăzi, am obținut o victorie asupra fricii, a mafiei, a nedreptății!

Astăzi, deputații s-au unit în ciuda tuturor diferențelor pentru a pune capăt unui regim odios și pentru a îndeplini dorința oamenilor care au ieșit la vot pe 24 februarie.

(...) Am ajuns în acest moment după multe sacrificii, după decizii extrem de complicate pentru toți. În mod normal, nu neam fi asumat asemenea risc și o guvernare în condiții de incertitudine. Însă noi nu trăim în timpuri normale. Trăim poate cea mai dificilă perioadă pentru Republica Moldova.

Justiția capturată, corupția, clientelismul și conflictele de interese, tăinuirea informației, încălcarea flagrantă a drepturilor omului, subordonarea tuturor instituțiilor statului unui singur partid și, în mod special, voinței unui singur om, minciuna ridicată la nivel de politică de stat, manipularea, șantajul, intimidările, denigrările, coruperea – toate aceste instrumente ale actualului regim au dus la degradarea și îndepărtarea de la principiile statului de drept și alunecarea vertiginoasă spre dictatură. (...)

Astăzi se votează un guvern în circumstanțe fără precedent în istoria Republicii Moldova. Forțe politice cu viziuni diferite au votat pentru demontarea sistemului oligarhic care sufocă întreaga țară. Acest guvern înseamnă reedificarea unui stat de drept și crearea unor instituții ale statului democratice și funcționale.”

Pentru Maia Sandu, crearea noului Guvern nu e rezultatul unor negocieri postelectorale obișnuite, ci al procesului de formare a unei Coaliții de Salvare Națională. Temeiurile acestei Coaliții sînt date de Documentul care a dus la formarea noului Guvern. Acest document se intitulează ÎNȚELEGERE POLITICĂ TEMPORARĂ în vederea dezoligarhizării și readucerii statului Republica Moldova în albia constituționalității.

Potrivit Documentului, Coaliția dintre Partidul Socialiștilor și Blocul ACUM n-afost creată pentru constituirea unui guvern de ultimă oră, care să administreze țara pe baza a două programe politice armonizate prin negocieri, ci pentru a trece prin Parlament măsuri de proporțiile unor măsuri revoluționare. Printre acestea, la loc de frunte se situează demiteri din funcții ale unor șefi ai instituțiilor de forță aparținînd fostului Guvern, considerați ca puși de Plahotniuc, sub semnul a ceea ce se numește, în Document, Capturarea instituțiilor statului:

”Deputații vor susține prin vot:

– Declarația privind caracterul capturat al instituțiilor statului. (...)

– Demiterea Directorului Serviciului de Informații și Securitate.

– Revocarea Directorului Centrului Național Anticorupție.” Prin Acord, două dintre instituțiile de forță ale Republicii Moldova revin sub autoritatea președintelui Republicii: ”

– Modificarea Legii nr. 134-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecție și Pază de Stat, astfel încât instituția să revină în coordonarea Președintelui Republicii Moldova.

– Numirea de comun a acord a șefului SIS prin hotărâre a Parlamentului. După numirea șefului SIS, se va modifica Legea nr. 753-XIV, din 23 decembrie 1999, privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, astfel încât șeful SIS să fie desemnat conform unei proceduri care să prevadă atât votarea/ susținerea acestuia de către Parlament (cel puțin 51 de deputați), cât și acceptarea lui de către Președintele Republicii Moldova.”

După abdicarea lui Carol al II-lea, Guvernul de Coaliție Armată- Legiune a purces la constituirea unor Comisii de anchetă menite a cerceta și sancționa jaful comis de fostul regim. Nu prea diferite din acest punct de vedere sînt și Comisiile stabilite de Acordul de la Chișinău: ”

– Instituirea Comisiei parlamentare de anchetă pentru elucidarea tuturor circumstanțelor care au dus la ”spălătoria” banilor murdari în proporții deosebit de mari prin intermediul judecătoriilor și instituțiilor financiar-bancare din Republica Moldova și investigării acestui proces.

– Instituirea Comisiei parlamentare de anchetă pentru elucidarea tuturor circumstanțelor devalizării sistemului bancar din Republica Moldova și investigării acestui proces.

– Instituirea Comisiei parlamentare de anchetă pentru elucidarea circumstanțelor unor privatizări și concesionări a bunurilor proprietate publică.”

Alcătuirea Coaliției adhoc are, așadar, semnificațiile unei Lovituri îndreptate împotriva lui Plahotniuc. Oligarhul n-ar trece pur și simplu în Opoziție. Oligarhul ar lua drumul închisorii. Instituțiile de forță nu și-ar continua pur și simplu activitatea. Instituțiile de forță ar fi decapitate.

Firesc, în asemenea condiții, ca reacția PDM să fie una de rezistență înverșunată. Ca și reacția celor care conduc instituțiile de forță.

Capturarea statului de către Vlad Plahotniuc e o realitate. Acest proces, tipic republicilor bananiere, a avut loc sub oblăduirea Americanilor. Oligarhului i s-au trecut cu vederea toate abuzurile. Nu de alta, dar trecea pentru Occident garanția antirusismului. Ca și în timpul Războiului Rece, în numele luptei împotriva Moscovei, americanii au sprijinit în diferite zone ale lumii regimuri corupte, criminale, responsabile de abuzuri. Firește, la un moment dat, slugile au fost date de-a dura pe scări, cînd n-au fost lichidate de CIA, precum Rafael Trujillo, din Republica Dominicană. La fel s-a întîmplat și cu Plahoniuc. A făcut ce a vrut dintr-o țară, pentru că era, vezi Doamne! garanția că Moldova n-o ia spre Rusia. Slugă deplină a Vestului, Klaus Iohannis l-a sprijinit pe oligarh. Convinși că omul are binecuvîntare veșnică din partea americanilor, unii din jurul lui Klaus Iohannis au lins și ceva miere din borcanul lui Plahotniuc. Așa se explică și ambiguitatea reacției lui Klaus Iohannis la evenimentele de la Chișinău. Bietul președinte știa că Plahotniuc e omul americanilor, al Vestului, în confruntarea cu Moscova. Drezină cum e, Klaus Iohannis a rămas buimac la formarea coaliției antiPlahotniuc Rusia, America, UE. Nu știm de ce a fost lăsat din brațe Plahotniuc. Știm sigur după Poroșenko, el e o altă slugă lăsată din brațe la un moment dat. Ce slugă urmează?