Profesorul japonez Katsu Goda, de la Universitatea din Bristol, explică - pentru EVZ - ce s-a întâmplat la centrala Fukushima şi cum reacţionează societatea niponă după calamităţi.

O legendă niponă spune că Japonia a fost creată de zeii care au înfipt o sabie în ocean, iar când au scos-o, din vârful ei au picat patru picături care au format insulele principale ale arhipelagului. Pe 11 martie 2011, sabia a fost din nou aruncată în ocean. Un cutremur de magnitudine 9 pe Richter a lovit coasta de est a Japoniei.

Seismul din regiunea Tohoku este cel mai mare înregistrat în Japonia ultimilor 130 de ani. Imediat după cutremur, un val înalt de 14 metri a lovit coasta Japoniei. Peste 27.000 de persoane au murit şi 270.000 au rămas fără locuinţe. Reactoarele centralei Fukushima au fost afectate, iar radiaţiile emise au provocat contaminarea atmosferei.

La două luni de la tragedie, dr. Katsu Goda, expert în inginerie civilă şi lector la Universitatea din Bristol (Marea Britanie), este convins că Japonia se va reface rapid, aşa cum a făcut-o şi după seismul din oraşul Kobe.

EVZ: Pe 11 martie, ora 14.46, Japonia a fost lovită de un cutremur, urmat de tsunami. Unde eraţi când aţi aflat? La ce v-aţi gândit prima oară? Dr. Katsu Goda: Eram în Bristol. Am aflat de pe internet. Imediat am verificat principalele site-uri de ştiri şi site-ul Institutului American de Geofizică să văd caracteristicile cutremurului: magnitudine, zonă. Am citit un prim raport în care era precizată magnitudinea de 8,4, apoi de 8,8-9. A fost un eveniment neobişnuit pentru regiunea Tohoku, în condiţiile în care studiile recente privind activitatea seismică din regiune arată că un seism cu o magnitudine mai mare de 7,7 se produce o dată la 30-40 de ani.

Japonia este o ţară cu un risc seismic ridicat. Care sunt măsurile de siguranţă pe care le ia guvernul nipon pentru a proteja centralele nucleare? Evident, centralele nucleare sunt vulnerabile. Pentru acest tip de structuri, standardele de siguranţă sunt foarte ridicate, în comparaţie cu cele luate pentru infrastructurile obişnuite. Analizând rezistenţa structurii, din punct de vedere seismic, centrala de la Fukushima s-a comportat cum era de aşteptat. Cutremurul nu a provocat daune majore structurii clădirii. Dezastrul de la Fukushima a fost cauzat, în principal, de tsunamiul care a depăşit zidul de protecţie al centralei.

Potrivit declaraţiei oficiale a companiei TEPCO, mişcările seismice au fost foarte apropiate de valorile maxime prevăzute în proiectul centralei, dar magnitudinea cutremurului s-a încadrat în valorile estimate, iar daunele cauzate de Tohoku centralei au fost minore. Pe de altă parte, zidul de protecţie al centralei, cu o înălţime de aproximativ 6 metri, nu a fost îndeajuns pentru a o proteja de valul de 14 metri.

Accidentul de la centrală a fost provocat de inundarea unităţilor de alimentare cu electricitate, care a dus la pierderea energiei. Aceste ziduri de protecţie ar fi putut fi mai înalte pentru a spori siguranţa. Referitor la o astfel de decizie de construcţie, subliniez faptul că înălţimea unui tsunami nu poate fi estimată cu precizie. Acest lucru se poate să fi scăpat din vedere când centrala a fost construită, în 1970.

De ce nu s-a luat în considerare construirea unui zid mai mare? Este posibilă din punct de vedere tehnic? Din punct de vedere tehnic, construirea unui zid mai mare este posibilă. Întrebarea este următoarea: cât de mare înseamnă şi sigur? Unul dintre motivele pentru care s-a decis ca zidul să fie de aproximativ 6 metri se bazează pe studiile realizate în ultimii ani, potrivit cărora posibilitatea producerii unui seism cu o magnitudine mai mare de 9 este foarte mică, acesta fiind un caz rar.

Conform raportului TEPCO, proiectanţii nu au luat în calcul producerea unui cutremur cu o magnitudine mai mare de 7,9, deşi chiar şi această valoare intră în categoria seismelor rare. Diferenţa dintre magnitudinea de 7,9 şi 9 a fost dată de înălţimea valului.

În studiul dumneavoastră "De la dezastru la societatea civilă durabilă", vorbiţi despre societatea japoneză după cutremurul din Kobe, din 1995, şi despre reacţiile în faţa dezastrului. Ce s-a schimbat, după tragedia de la Kobe, la nivelul societăţii nipone? Poporul japonez a învăţat o lecţie valoroasă din dezastrele naturale. Cutremurul din Kobe a fost unul dintre cele mai puternice catastrofe şi a cauzat daune imense şi foarte multe victime. După cutremurul din Kobe, au avut loc progrese la nivelul siguranţei: standarde de proiectare ridicate, răspuns mai rapid al sistemelor de urgenţă, sistem de avertizare timpurie (inclusiv pentru tsunami), amenajarea şcolilor ca unităţi de evacuare în caz de urgenţă.

O altă schimbare în bine s-a înregistrat la nivel social, iar ajutorul comunitar a cre s cut. De asemenea, acţiunile ONG-urilor privind activităţile centralelor nucleare s-au intensificat, astfel încât importanţa si guranţei centralelor nucleare a fost recunoscută de guvern şi de public.

Japonezii sunt renumiţi în lume pentru puterea lor de a depăşi dificultăţile. Au reuşit şi de data aceasta? După cum am menţionat anterior, îmbunătăţirile din ultimii ani atât pentru clădirile masive, cât şi pentru structurile din materiale uşoare, au redus numărul victimelor, dar şi pe cel al daunelor materiale la cutremurul din Tohoku. Totuşi, prejudiciul a fost foarte mare şi ar trebui să facem eforturi pentru a obţine un nivel ridicat de siguranţă la cutremure.

Japonia se reface după seria de calamităţi de acum două luni, majoritatea structurilor afectate sunt reabilitate, cu excepţia centralei şi a oraşelor inundate. Cred că Japonia se va reface rapid după cutremurul din 11 martie.

"Este foarte posibil ca o altă serie de replici majore să se producă. Aceste activităţi seismice pot dura câţiva ani." KATSU GODA, lector la Universitatea din Bristol

AMPLASARE

Centrala nucleară şi riscurile sale

Peste 30 de ţări dispun de energie nucleară. Şansele ca un seism puternic să se producă în apropierea unei centrale nucleare sunt relativ reduse, deoarece astea sunt construite în zone sigure. Australia, partea estică a Americii de Nord şi nordul Europei sunt regiunile cu cel mai scăzut risc seismic.

"Zonele continentale stabile sunt cele mai po trivite pentru a construi o centrală nucleară", precizează Katsu. Pentru structura unei centrale nucleare, el recomandă fo lo sirea betonului armat. "Fenomenele fizice au diferite efecte asupra structurii. Structurile din beton armat, dacă sunt bine proiectate şi construite, rezistă", explică acesta.

Astfel, cutremurul Tohoku nu a produs daune majore la nivelul structurii, deoarece Fukushima este construită din beton armat. Pe de altă parte, în cazul unui tsunami, structurile din beton cu pereţi de forfecare sau cu fundaţie slabă pot fi afectate. Clădirile care nu au zidărie armată sunt vulnerabile la mişcări seismice. "În ţările cu potenţial seismic ridicat, precum Turcia şi Haiti, se impune renovarea clădirilor vechi şi demolarea structurilor din zidărie prost construite", a mai adăugat dr. Katsu.