L-am întâlnit pe Ionuţ Chirezaru (28 de ani) în zona de Nord a Capitalei, la o azvârlitură de băţ de Casa Scânteii. Îşi aştepta clienţii la volanul taxiului inscripţionat cu însemnele unei companii bucureştene. Era o seară ploioasă, numai chef de mers pe jos nu aveam, aşa că nu am stat pe gânduri şi i-am bătut în geam.
Peste câteva minute, tolănit în scaunul din dreapta celui care ziua este pompier, iar noaptea taximetrist, aveam să-i ascult povestea de viaţă, deloc anostă, în care am recunoscut vârtejul agonizant în care sunt prinşi mulţi tineri din ziua de azi.
Totul a plecat de la un telefon pe care Ionuţ l-a primit de la soţia lui în timp ce rulam cu viteză pe străzile Bucureştiului cu destinaţia Rahova.
„Nu, dragă, azi nu sunt pompier, sunt taximetrist”
„Nu, dragă, azi nu sunt pompier, sunt taximetrist!”, l-am auzit spunându-i. M-a frapat afirmaţia, motiv pentru care, după ce a terminat convorbirea, am început să-l trag de limbă. „Da, sunt pompier de meserie. La Primăria Capitalei”, începe să depene firul poveştii, în zumzetul monoton al motorului. „Dar sunt şi taximetrist”, adaugă imediat ce observă cuta de nedumerire săpată între sprâncenele mele.
Aflu că serviciul pe care îl are în instituţia condusă de Gabriela Firea îi permite să jongleze şi cu al doilea job. „Lucrez 12 cu 24, 12 cu 48. Imediat ce dezbrac haina de pompier după primele 12 ore de activitate, o îmbrac pe aceea de taximetrist. De multe ori nici nu mai trec pe acasă”, mă dumireşte el, adăugând că, de multe ori, petrece la volanul taxiului alte 10-12 ore. „Uite, de pildă, acu’ se fac aproape 24 de ore de când sunt pe străzi. Dumneata eşti ultimul client. După cursa asta mă retrag şi eu că mă aşteaptă nevasta, Camelia, cu masa pusă. O să trag un pui de somn. Apoi, diseară, o iau de la capăt. Intru iar pompier la program de 12 ore, iar după ce ies, ţopăi din nou în taxi”, mi se confesează cu un zâmbet stingher în colţul gurii.
Pompier versus taximetrist
La prima vedere, pare floare la ureche să ai două joburi aşa cum are Ionuţ. Timp berechet, cel puţin în cele 48 de ore libere de la Primăria Capitalei pentru a străbate Bucureştiul de la un capăt la altul la bordul maşinii, într-un du-te vino neîntrerupt cu tot felul de clienţi. Mă asigură că nu este nici pe departe aşa şi că, de multe ori, este tentat să renunţe pentru că „este extrem de obositor şi, în plus, am prea puţin timp de familie”. Dacă munca de pompier la Primăria Capitalei nu e cine ştie ce, din spusele lui, cea de taximetrist e istovitoare: „Ca pompier nu fac mare lucru. Intervin în cazuri gen declanşarea unui senzor de fum, previn, avertizez oamenii cu privire la pericolul declanşării unui incendiu... Chestii d-astea. Facem, ce-i drept, şi exerciţii, dar intervenţia nu intră în atribuţiile noastre. Pe taxi e mult mai greu. Dai peste tot felul de oameni. Cei mai mulţi sunt ok. Nu îmi fac probleme. Se urcă, merg, coboară, plătesc. Lucrurile se complică atunci când am ghinionul să dau peste vreun beţiv sau scandalagiu pus pe harţă. Am avut şi situaţii d-astea şi, de fiecare dată, am ieşit cu bine pentru că am evitat să intru în jocul lor. Îmi văd de treaba mea că e mai bine”, îşi continuă firul poveştii.
Pentru un ban în plus
Când îl întreb care este motivul care l-a determinat să accepte supliciul a două servicii, o urmă de crispare i se întrevede în glas: „Nevoia. Am două joburi de trei ani de zile. De la bun început am plănuit să strâng bani pentru un avans la o casă prin programul Prima Casă. După ce am obţinut-o, în 2016, am continuat să fiu şi pompier şi taximetrist pentru a plăti mai uşor ratele. Câştig, din ambele joburi, cam 1.000 de euro pe lună; 2.000 de lei de la Primăria Capitalei şi 2.500-3.000 din taximetrie. Cu ce mai câştigă nevastă-mea, o scot la liman. Plătesc 200 de euro rata lunară, iar restul ne ajunge să trăim destul de bine”, mai spune tânărul.
O perioadă scurtă de timp, din ce îmi spune, şi soţia lui, Camelia, a avut două joburi. „Cam o lună a lucrat şi ea în două locuri, la Selgros şi la un magazin de cartier. A renunţat pentru că, la un moment dat, a intervenit oboseala”.