Un polițist din botoșani a fost găsit mort într-un cimitir, chiar lângă mormântul fiicei sale. Tragedia a avut loc în ziua de Sfântul Andrei.
Polițistul care s-a sinucis în cimitir. Tragedia a avut loc localitatea Vlăsinești, Botoșani. Un sătean care mergea să aprindă o lumânare a găsit un bărbat fără suflare pe unul dintre morminte. Polițistul era împușcat în cap. Mașina de serviciu a Poliției Române era la intrare. Săteanul a sunat imediat la 112 și o echipă de criminaliști s-au deplasat la fața locului. Cadavrul bărbatului a fost identificat. Îl chema Cristian Gheban, în vârstă de 47 ani, și era un polițist șef care lucrase la Inspectoratul Județean de Poliție Botoșani din 1996.
Trupul neînsuflețit a fost dus la IML pentru autopsie, dar autoritățile iau în calcul varianta sinuciderii din motive de depresie. „Astăzi, 30 noiembrie, în jurul orei 10:30, Inspectoratul de Poliție Judeţean Botoșani a fost sesizat cu privire la faptul că, în comuna Vlăsinești, a fost găsită o persoană decedată, care prezenta o plagă împușcată la nivelul capului”, a comunicat Poliția Română.
“La fața locului a fost direcționat cel mai apropiat echipaj disponibil. Colegii noștri au găsit o persoană de sex masculin, fără semne vitale, ce prezenta o plagă împușcată. A fost constatat decesul la fața locului”, a precizat SJA Botoșani.
Polițistul care s-a sinucis în cimitir
Potrivit bosoșaninews.ro, polițistul era în depresie după ce a decedat fiica sa. O chema Andreea și a murit la vârsta de un an. El era căsătorit și mai avea încă un copil. Autoritățile demarează o anchetă pentru a afla, cu exactitate, de ce s-a polițistul a ales să-și pună capăt zilelor chiar de onomastica Sfântului Andrei, lângă mormântul fiicei sale pe care o chema Andreea.
Polițistul a efectuat testul psihologic ultima oară în 2021 și îl trecuse cu brio. A fost absolvent al Școlii de Poliție Slatina în 1996 și ocupase postul de șef de Poliție Stăuceni.
Bărbatul urma să iasă la pensie. Un apropiat de-al său a relatat pentru ȘtirileKanalD.ro: „Aș fi vrut să vă spun că este bine. Era vesel mereu, o fire optimistă. Mai mereu când ne întâlneam îl vedeam zâmbind, și chiar dacă unele subiecte erau pesimiste el vedea o parte bună a lucrurilor. Îmi pare nespus de rău ca n-am fost atât de apropiat încât să îl ascult, să se deschidă și în privința asta a durerii sufletești. Zilele trecute l-am văzut prin oraș ușor abătut și pentru că era în trafic doar l-am salutat din mers. El mi-a zâmbit și mi-a răspuns la salut. Dar poate din visul ăsta urat, cineva învață că cel de lângă noi valorează mai mult decât ne imaginăm și un sfat bun sau o îmbrățișare poate ajuta mai mult decât credem”.