Scandalul dintre Florin Cîțu și Vlad Voiculescu mi-a adus aminte de o perioadă mai puțin cunoscută.
Am avut privilegiul de a fii ziarist și pe vremea guvernului Convenției Democrate Române. O perioadă pe care puțini o mai țin minte. Așa că o să fac o scurtă recapitulare: victoria lui Emil Constantinescu din 1996 a însemnat și venirea la putere a CDR alături de Partidul Democrat al lui Petre Roman și UDMR. Prim-ministru a fost Victor Ciorbea, venit direct de la Primăria Capitalei, pe post de Salvator. Numai că nu a salvat nimic...
Cum a mers guvernarea? Prost spre foarte prost. Au rămas celebre ședințele de guvern din acea perioadă pentru faptul că durau chiar și 10 ore fără să se vreo decizie. Implozia guvernării a venit pe fondul unor tensiuni între țărăniști și oamenii lui Roman, cu Traian Băsescu pe post de spărgător de gheață. Nu mai contează de la ce a plecat scandalul. Cert este că acel guvern s-a făcut praf, iar Victor Ciorbea a început să coboare spre subteranele politicii. Iar Emil Constantinescu a intrat într-un joc politic care l-a dus spre un dezastru, fiind singurul Președinte care a renunțat să mai candideze pentru un al doilea mandat.
Din perspectiva a ceea ce se întâmplă în guvernul lui Florin Cîțu comparația este extrem de utilă. Pentru că, exact ca pe vremea lui Emil Constantinescu, cel care decide la Palatul Victoria este Klaus Iohannis. Exact ca pe vremea lui Emil Constantinescu, primul ministru este un reflex de putere venit de la Palatul Cotroceni. Exact ca pe vremea lui Emil Constantinescu, coaliția aflata la guvernare este formată dintr-o amestecătură de ideologii pe dreapta, de stânga (neomarxiste), plus interesele punctuale ale minorității maghiare. Nu există un plan comun de guvernare decât pe hârtie. El este o înșiruire de principii generoase, aproape imposibil de pus în aplicare fără a avea o solidaritate guvernamentală și parlamentară. În realitate ochii tuturor sunt ațintiți spre momentul 2024 în care vor avea loc alegeri prezidențiale, urmând a fi desemnat viitorul conducător al României pentru cinci ani. Așa că totul se joacă în alte coordonate decât o guvernare eficientă. Se așteaptă greșeala celuilalt.
Amintirea Guvernului Convenției Democrate + PD + UDMR este utilă și din înțelegerea mecanismelor care duc la prăbușirea oricăror coaliții politice în România. Întotdeauna se pleacă de la o declarație. Stupidă și agramată, așa cum numai Clotilde Armand poate să facă. Întotdeauna urmează o altă declarație, sau o acțiune dură a primului-ministru. Care lasă urme adânci. Așa că cu prima ocazie partenerul de guvernare o să-și bată puțin joc de persoana primului-ministru, iar acesta va reacționa încă o dată. De aici până la divorț în stil italian mai este doar un pas. Un pas care înseamnă de obicei un telefon venit de la Cotroceni.
Când va avea loc despărțirea? În curând...