Alegerile prezidențiale din 20 octombrie vor avea un impact semnificativ asupra guvernării actuale din Republica Moldova. Rezultatul Maiei Sandu la alegeri va influența inevitabil și într-o măsură considerabilă numărul de mandate pe care Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) va fi capabil să le obțină în viitorul parlament după alegerile din vara lui 2025. Dacă Sandu pierde alegerile, atunci crește probabilitatea ca lista deputaților PAS să fie scurtată cu cel puțin jumătate față de actualele 62 de mandate.
Sondajele recente arată primatul lui Sandu în lista preferințelor electorale ale cetățenilor moldoveni. Așadar, circa 33% din totalul respondenților ar vota pentru Sandu, ea fiind urmată de fostul procuror general Alexandr Stoianoglo, susținut de Socialiști, cu 11,5%. Alți doi potențiali candidați cu un nivel ridicat de simpatii electorale sunt fostul primar al orașului Bălți Renato Usatîi și fosta bașcană (executivă a Autonomiei Găgăuze) Irina Vlah, care adună în jur de 11%, respectiv 9%. Prin urmare, principalul adversar al lui Sandu din turul doi se va decide între Stoianoglo, Usatîii și Vlah, care adună împreună aproximativ 30% din preferințele de vot față de 33% pentru Sandu.
Datele sondajului care îl arată pe Sandu în fruntea clasamentului nu includ votul diasporei, datorită căruia Sandu a câștigat împotriva lui Igor Dodon în 2020. Astfel, în turul doi din 2020, au participat circa 263 de mii de alegători din diaspora, dintre care circa 243 de mii sau 92% au susținut-o pe Sandu.
Pe de o parte, opoziția de la Chișinău insistă asupra faptului că o bună parte a diasporei ar fi dezamăgită, fapt ce va putea fi demonstrat în urma participării la vot în afara țării și, respectiv, în baza votului acordat pentru/împotriva lui Sandu. Pe de altă parte, în timpul mandatului lui Sandu, aproximativ 168.000 de persoane, majoritatea cu drept de vot, au părăsit definitiv Republica Moldova.
Scenariul negativ pe care echipa lui Sandu vrea să-l evite este că reprezentanții diasporei înainte de 2020 sunt absenți masiv de la votul din 20 octombrie, iar cei care s-au alăturat diasporei în anii 2021-2024 participă masiv cu un vot de penalizare împotriva guvernului către Sandu - PAS. În asemenea condiții, menținerea lui Sandu pentru un alt mandat va fi imposibilă, care va avea anumite reverberații asupra percepțiilor externe ale Republicii Moldova. Aceste percepții vor fi influențate masiv de modul în care rezultatele alegerilor, respectiv o posibilă pierdere a alegerilor de către Sandu, vor fi interpretate de reprezentanții societății civile și sursele media, care în prezent simpatizează cu guvernul PAS-Sandu.
Izolare pe extern sau ajustarea politicii externe
Principalul argument folosit de susținătorii Maiei Sandu este că, dacă va câștiga altcineva, atunci Republica Moldova va (re)deveni izolată ca în perioada lui Igor Dodon (2016-2020). Această premisă se bazează pe faptul că principalii adversari potențiali ai lui Sandu (Stoianoglo, Usatîii și Vlah) sunt asociați cu Rusia (Usatîii și Vlah) și/sau cu oligarhii fugari (Stoianoglo). Cei peste 10 ani de socializare a lui Usatîi cu elitele ruse, în perioada în care a locuit la Mosova, îl plasează în prezent într-o poziție vulnerabilă. Același lucru este relevant pentru Vlah, care în timpul guvernării sale în Găgăuzia (2015-2023) a interacționat activ cu decidenții politici din Rusia, cel puțin până la începutul agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei în februarie 2022.
Stoianoglo, Usatîii și Vlah nu fac parte din opoziția extraparlamentară pro-UE. Fiind prezentată drept singurul candidat al forțelor pro-UE, Sandu este considerată principala barieră împotriva „candidaților pro-ruși”. Toți trei principalii adversari menționați ai lui Sandu, dacă sunt aprobați de Comisia Electorală Centrală, nu se prezintă ca susținători deschiși ai Rusiei. De asemenea, ei nu se poziționează împotriva continuării integrării europene.
Totuși, unii dintre ei (Usatîi) au păreri foarte rezervate cu privire la unele aspecte ale integrării europene, precum promovarea drepturilor omului cu privire la drepturile comunității LGTBQ. Simpatiile religioase ale lui Vlah o plasează într-o categorie similară cu cea a lui Usatîi. Stoianoglo nu s-a exprimat deocamdată asupra acestui subiect. Cu toate acestea, Stoianoglo făcea parte din coaliția de guvernare pro-UE când a fost adoptată Legea privind asigurarea egalității în 2012. Această lege interzice anumite aspecte ale discriminării pe baza orientării sexuale și este crucială pentru regimul fără vize cu UE din aprilie 2014.
Având în vedere că UE a deschis deja negocierile cu Moldova în iunie 2024, dialogul cu UE va depinde de implementarea condițiilor de către Parlament (aproximarea legislației naționale la acquis-ul UE) și executiv (negocierea propriu-zisă a cele 35 de capitole din marja negocierilor de aderare). Teoretic, victoria lui Stoianoglo, Usatîii sau Vlah împotriva lui Sandu la alegerile prezidențiale nu poate determina în niciun fel UE să blocheze negocierile de aderare, care se află în mandatul guvernului, controlat de majoritatea parlamentară PAS.
După cum arată exemplul Serbiei și Georgiei, UE își ajustează politica de extindere în funcție de politica internă din țările candidate la UE. Atunci când nu are mijloace pentru a influența politica internă din țara candidată, UE este dispusă să coopereze cu autoritățile alese, chiar dacă integritatea procesului electoral este discutabilă. Astfel, ultimele alegeri din Serbia (decembrie 2023) au fost criticate pentru că au fost însoțite de abuzuri la adresa opoziției și multiple iregularități. De asemenea, chiar dacă Aleksandar Vucici are relații strânse cu Moscova și nu s-a aliniat la sancțiunile împotriva Rusiei, Bruxelles-ul nu l-a izolat. Rolul multiplicator al Serbiei pentru stabilitatea Balcanilor de Vest (Kosovo și Bosnia) îl joacă în favoarea lui Vucic.
Pe de altă parte, UE are o atitudine mai punitivă față de guvernul Georgiei, care de asemenea nu susține sancțiunile împotriva Rusiei, invocând motive economice. Totuși, în cazul Georgiei, UE și-a justificat recenta decizie de a bloca procesul de aderare din cauza regreselor democratice ca urmare a adoptării legii privind transparența influenței străine. Cu alte cuvinte, Bruxelles nu sancționează statele candidate pe motiv că președintele țării simpatizează sau nu cu Rusia, ci pentru acțiunile comise la nivel executiv și legislativ împotriva valorilor fundamentale ale UE (dreptul la asociere, societatea civilă, etc.) în plin proces de aderare.
Prin urmare, dacă Sandu nu va fi realeasă președinte, UE nu va avea niciun motiv să sancționeze Republica Moldova, cu excepția cazului în care legislativul și/sau executivul de la Chișinău va acționa în detrimentul angajamentelor cu UE, stipulate în dialogul de aderare.
Scenariile care se pot derula dacă unul dintre contracandidații lui Sandu câștigă alegerile prezidențiale din 20 octombrie vor avea implicații minime asupra negocierilor de aderare la UE sau a relațiilor cu vecinii.
Scenariul 1. Politică externă necoordonată, dar nu disruptivă.
Dacă Sandu pierde alegerile, iar următorul președinte devine Stoianoglo, Usatîii sau Vlah, atunci PAS va încerca mai degrabă să reducă abilitățile noului președinte de a conduce o politică externă activă. Până la alegerile parlamentare din vara lui 2025, care vor determina viitoarea componență a parlamentului, agenda de politică externă a noului președinte nu va fi coordonată cu cea a PAS (la nivel executiv și parlamentar), urmând strict Constituția. UE și alți parteneri externi s-ar putea concentra pe dialogul exclusiv cu PAS, evitând angajarea activă în relații cu oficiul noului președinte, cel puțin cât timp PAS e încă la guvernare.
Scenariul 2. Realizarea unei politici externe tehnocratice.
Dacă viitorul președinte insistă asupra respectării cadrului constituțional și nu se angajează în dispute politice cu PAS în executiv și legislativ, atunci UE și alți actori externi ar putea fi interesați să aibă un dialog constructiv. Acest lucru va fi încurajat si mai mult, daca viitorul președinte nu va da dovada de euroscepticism și va manifesta un ton moderat față de Rusia. Având în vedere că probabilitatea ca PAS să aibă o majoritate după 2025 va fi minoră până la zero (inclusiv din cauza eșecului eventual al lui Sandu), instituțiile UE vor avea nevoie de o abordare pragmatică în raport cu Republica Moldova după încetarea regimului Sandu-PAS. Din acest punct de vedere, PAS își va pierde capacitatea de a influența stabilirea agendei UE față de Republica Moldova (după cum e cazul în prezent).
Scenariul 3. 'Război politic" datorită restabilirii relațiilor cu Rusia.
Dacă Sandu este înlocuit de un președinte care va încerca să revigoreze relațiile cu Moscova, atunci animozitățile interinstituționale dintre PAS și viitorul președinte pot deveni un scenariu plauzibil. Chiar și în acest caz, UE va putea evita comunicarea cu președinția din motive geopolitice, dar va fi dezinteresată în blocarea procesului de negocieri, coordonat cu PAS în guvernul și parlamentul Republicii Moldova.
Victoria oponentului lui Sandu ar putea însemna că acesta se va reorienta către politica internă, cel puțin până la viitoarele alegeri legislative, pentru a spori șansele opoziției. UE și vecinii Republicii Moldova (Ucraina și România) vor menține nivelul actual de cooperare cu instituțiile moldovenești controlate de PAS. Bruxelles-ul nu se va abate de la dialogul privind aderarea, a cărui viteze depinde de guvernul și parlamentul de la Chișinău, și nu de președinte. Cu toate acestea, UE va decide asupra relației cu noul președinte al țării în funcție de rezultatele alegerilor parlamentare din 2025.