Teatrul Studentesc din Casa „Preoteasa” schimba prefixul. Pana astazi, in mansarda lui Catalin Naum au crescut zeci de actori.

In podul Casei de Cultura a Studentilor din Bucuresti, in spatele unei usi vechi din lemn tocit, se face si se desface teatru de 40 de ani. Actorii Teatrului Studentesc „Podul” au jucat primul spectacol pe 10 ianuarie 1968.

La „Pod”, si lectiile de dramaturgie, si reprezentatiile s-au dat mereu gratis, pentru toata lumea care a avut chef sa urce la mansarda „Casei” de pe Calea Plevnei. Iar tinerii Capitalei au stat dintotdeauna la coada ca sa intre la spectacole.

„40 de ani inseamna un trup in puterea vietii, trup pe care il asteapta, ca pana acum, suisuri si coborasuri”, spune conf. univ. dr. Catalin Naum, regizorul care si-a dedicat toata viata cresterii de actori in „Pod”. „„Podul” e un loc care persista, e mai presus de noi, oamenii, asa a fost sa fie, el rezista si oamenii vin acolo fara sa-i cheme nimeni”, adauga maestrul.

„Nu stiu sa socotesc cati ani sunt”

Din ‘70, cand a urcat in „Pod”, si pana astazi, Catalin Naum i-a invatat pe „copii” nu sa joace teatru, ci sa traiasca prin si pentru teatru. In pauze le facea cafea la plita din „Pod”, cand se supara arunca cu cheile dupa ei. „Era semn ca te iubeste”, isi aminteste Anca Constantin, o eleva.

Principiul a fost mereu acelasi: „Vine cine vrea, ramane cine poate”. Iar metoda, numai de Naum stiuta, i-a facut pe multi sa planga, de suparare, dar si de fericire. Si nu putini au fost cei care au stat cateva zile „cu gheata pe cap si cu picioarele in apa rece” - cum spune regizorul la repetitii - ca sa inteleaga cum si ce trebuie sa faca in fata publicului.

„Nu stiu sa socotesc cati ani sunt de cand am venit aici, pentru ca nu se poate contabiliza cantitatea de energie daruita, si dintr-o directie, si dintr-alta, spre a infaptui o existenta, a se contopi suflete strabatute de strafulgerari ale gandului care, impreuna, alcatuiesc teatrul facut de tineri pentru tineri”, crede Naum.

„Hamlet” aniversar

„Podarii” de astazi si inaintasii lor au jucat in „Casa” zeci de spectacole, de la „Delir in doi”, de Ionesco, si „Eleonora”, de Gheorghe Manea, pana la „Cainele si Cersetorul”, de Brecht, versuri de Ioan Alexandru sau texte biblice.

„Podul m-a botezat in teatru. Zece ani mi-am petrecut aici, incepand cu ultimii doi de liceu. Am facut o pauza cat am fost in armata, dar si atunci, in permisie, petreceam Revelionul cu „podarii”„, spune cu mandrie Claudiu Bleont, al carui prim rol a fost de „elev” in „Baraca”, de Dorel Sandor.

Prin „Pod” a ajuns si Geanina Corondan, prin ‘92, si a ramas vreo patru ani. „Eu veneam la corul Song, la Casa Studentilor”, isi aminteste Corondan. A ajuns la preselectie din intamplare, ca-i tot spunea lumea ca-i talentata, iar primul rol a fost de figuratie in „Nu am cu tine, moarte, nimic”.

Simte ca a facut facultatea de teatru in „Pod”, vine si astazi cu placere aici. Va fi prezenta si maine seara, la spectacolul aniversar de 40 de ani, „Hamlet”. Piesa incepe la ora 19.00, iar intrarea e libera.