Presa epocii staliniste.

Partidul era nemulţumit de modul în care se punea în practică un concept foarte drag lui, „lupta de clasă“. Deşi toate publicaţ iile îndemnau la vigilenţă, în noile structuri se strecurau adesea „elemente duşmănoase“.

„În comune şi plăşi, din lipsa de vigilenţă a unor organizaţii locale, au reuşit să se strecoare, ca membre în UFDR şi chiar în comitete de conducere a organizaţiei locale, elemente duşmănoase regimului nostru de democraţie populară, chiabure, codiţe de topor ale acestora şi nu rareori neveste de foşti legionari, care, prin diverse manevre şi încercări de a sabota şi frâna munca, au căutat să împiedice bunul mers al organizaţiilor locale, ridicarea nivelului ideologic, politic şi cultural al masselor (sic) de sătence muncitoare, desfăşurarea rodnică a acţiunilor de muncă voluntară etc., căutând să dezbine între ele femeile de naţionalităţi diferite, şi încercând să le depărteze de organizaţie.“

Din această frază extrem de lungă, am înţeles că duşmanul de clasă a încercat să-şi infiltreze în UFDR cozile de topor şi să provoace implozia organizaţiei.

„Elocvente sunt cazurile chiaburelor Victoria Danciu din plasa Brabova şi Lucia Grigorian, nevastă de preot din Scăieşti (Dolj), care, intrate în UFDR, au strâns în jurul lor o clică de chiabure şi au folosit metode de comandă faţă de ţărăncile muncitoare din satele lor; le exploatau în mod neruşinat, plătindu-le cu colaci mucegăiţi torsul lânei şi munca pe pământurile bisericii.“

Iată că Partidul pusese ochii şi pe preoţi. Este începutul unei prigoane care se va întinde pe vreo 10-15 ani, în care Biserica va avea multe de îndurat, cu toate că Întâistătătorul ei, Patriarhul Justinian, era un apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Chiabura din Serai

„Alt exemplu este cazul chiaburei Nicoliţa Ciocoiu, fostă membră UFDR, din Bratovoieşti (Dolj), care plătea cu un kilogram de brânză cositul unui pogon de fân (...), care, în timpul secetei, a cumpărat pe 5 duble de mălai pământul cu care a împroprietărit-o statul pe săteanca săracă Ana Clemeni.“

Nu erau iertaţi nici „exploatatorii“ de alte naţionalităţi.

„De asemenea, este grăitor cazul chiaburei Abide Anefi, din satul Siriu (Jud. Constanţa), fostă membră UFDR, posesoare a 42 ha de pământ, 150 oi, 4 boi, vaci, cai etc., care exploatează încă şi azi sătencile sărace din sat, între care şi pe propria ei soră, Pachiza Agi-Ali.“ Dar să vedeţi cine mai intrase fără ruşine în UFDR!

„(Este grăitor şi cazul) chiaburei Elena Parapincea din Calafat (...) care, «la alegerile din 1946 a votat cu boierii, cu moşierii şi a vrut să ne ducă şi pe noi de nas», cum a spus plină de ură şi revoltă Maria Ştefanovici, muncitoare în port, demascând-o în plină şedinţă. Ambele au fost excluse din organizaţie...“ (revista „Femeia“, nr. 7, august 1949)