Planurile Rusiei privind criza energetică din Republica Moldova: Cu cât mai rău, cu atât mai bine? Prelungirea contractului de tranzit al gazelor rusești pe teritoriul ucrainean este un fapt împlinit.
Ucraina a exclus orice posibilitate, iar obligațiile sale ca țară de tranzit care decurg din implementarea Pachetului Energetic 3 nu sunt în vigoare atâta timp cât durează agresiunea rusă.
În același timp, Polonia și Ucraina discută oportunitatea înființării unui „hub de gaz”, care să conecteze terminalele de gaz lichefiat din Polonia și sistemul de gaze ucrainene. Astfel, capacitățile de stocare ucrainene înseamnă și gaz natural importat în Europa, care să poată înlocui gazul rusesc pe termen lung, indiferent de urmările războiului.
Criză energetică în Republica Moldova
Dacă Moscova nu atacă infrastructura de gaze ucrainene după decembrie 2024, „hub-ul de gaz” polonez ar putea beneficia Republica Moldova. În prezent, gazul destinat perioadei de iarnă este stocat de compania moldo-rusă Moldovagaz atât în România, cât și în Ucraina.
Autoritățile de la Chișinău estimează că gazul achiziționat până acum acoperă 100% din necesarul țării până în primăvară. Cu toate acestea, partea moldovenească a declanșat starea de urgență până în februarie 2025, deoarece livrările de gaze rusești către regiunea transnistreană, prin Ucraina, vor fi oprite.
Argumentul politic al Chișinăului este că Rusia vrea să sisteze livrările de gaze pentru a provoca o nouă criză energetică, pe care o poate folosi pentru a destabiliza Republica Moldova.
În realitate, intenția Moscovei este de a exploata o situație de criză cauzată de refuzul Ucrainei de a oferi serviciu de tranzit pentru gazul rusesc, pe motivul că Rusia poartă război împotriva statului ucrainean.
În același timp, faptul că partea rusă dorește să profite de circumstanțe este confirmat de lipsa de interes din partea Gazprom de a folosi gazoductele Mării Negre, direcționate spre Turcia, pentru a sprijini regimul separatist din regiunea transnistreană.
Cu alte cuvinte, Rusia are resurse pentru a preveni o criză, dar preferă să nu intervină pentru a beneficia de implicațiile pe care criza energetică le va avea asupra guvernului de la Chișinău.
Nu doar o criză energetică
Accentul Chișinăului este pe gestionarea crizei energetice, dar problema ar putea prelua cu ușurință aspectele unei crize politice și de securitate. Dacă autoritățile moldovenești nu reușesc să prevină o creștere a tarifelor la energie electrică și un nou val de inflație, similar cu cel din 2023 (30% anual), atunci va fi un pas mic către protestele în masă.
Deja acum, profesorii ies în stradă cerând o creștere a salariului, în fața unui buget auster. Protestele adevărate sunt mai probabile acum decât oricând în timpul actualului guvern. De aceea, ajutorul financiar al UE este crucial pentru menținerea stabilității în Republica Moldova.
Din același motiv, Chișinăul simte nevoia să acuze Rusia că orchestrează o criză prin intermediul sufocării energetice a regiunii transnistrene.
Orice referire la Ucraina este omisă de reprezentanții guvernului, deși la îndrumarea premierului Dorin Recean, fostul ministru al Energiei Victor Parlicov a primit un mandat politic pentru a discuta cu Gazprom despre menținerea alimentării cu gaze a regiunii transnistrene.
Provocarea pusă la cale de Rusia
Pe lângă o posibilă criză politică generată de protestele antiguvernamentale, inclusiv alimentate de propaganda forțelor (pro)rusești, o potențială criză de securitate nu trebuie trecută cu vederea.
Destabilizarea regiunii transnistrene din cauza prăbușirii sectorului energetic poate genera un vid de putere (competiție internă pentru putere) și incertitudini cu privire la status quo-ul actual convenabil pentru elitele oligarhice locale.
O iarnă geroasă și/sau lipsa oricărei injecții de gaze naturale de pe malul drept vor testa rezistența sectorului energetic transnistrean, care va recurge la cărbune și păcură pentru a preveni agravarea situației, inclusiv o „răscoală socială”.
Orice formă de criză de securitate este evitată. Pe de o parte, costurile economice ale livrării de gaze (non-)rusești și ale evitării crizei energetice ar putea fi integrate într-o discuție mai amplă privind soluționarea conflictului transnistrean.
Pe de altă parte, administrația de la Tiraspol exclude orice interdependență între problema accesului la gazul rusesc și soluționarea conflictului, deși sustenabilitatea separatismului transnistrean se datorează gazelor rusești.
Cât va dura actuala criză energetică
În prezent, nu există nicio decizie cu privire la posibilitatea ca Chișinăul să furnizeze gaze naturale pentru a produce energie electrică ieftină la Centrala de la Cuciurgan din regiunea transnistreană.
Cu toate acestea, guvernul moldovean semnalează că este gata să folosească „diplomația de solidaritate” în raport cu populația din regiunea transnistreană.
Astfel, Chișinăul este deja pregătit să preia pacienți din spitalele de pe malul stâng. Această ofertă nu și-a găsit ecou la Tiraspol, unde dezinformarea rusă ajunge și prezentă criza energetică ca parte a unei așa-numite „blocade economice”, care ar fi orchestrate de Chișinău și Kiev.
Abordarea actuală a Rusiei față de Republica Moldova și regiunea transnistreană în cazul apariției crizei energetice poate determina cel puțin trei scenarii.
Scenariul 1. Criza energetică folosită drept demonstrație a rolului strategic pe care l-ar avea Rusia pentru Republica Moldova.
Combinația dintre sărăcia energetică, pe fondul creșterii prețurilor la energie electrică, și pierderea accesului la gazul rusesc de către ambele maluri ale Nistrului, poate fi folosită pentru a resuscita interesul public moldovean pentru restabilirea relațiilor cu Rusia în vederea obținerii de resurse energetice mai ieftine.
Scenariul 2. Declanșarea unei crize politice pe malul drept al Nistrului, inclusiv a unor alegeri anticipate.
O criză energetică prost gestionată poate genera de la o nemulțumire reflectată în scăderea popularității guvernului în sondaje până la proteste de stradă împotriva inflației și sărăciei. Ca urmare a protestelor în masă, guvernul va trebui schimbat, provocând o criză politică, care va necesita formarea unui guvern tehnocrat pentru a evita agravarea declinului socio-economic și eventuale alegeri anticipate, sub presiunea străzii.
Scenariul 3. Influențarea rezultatelor alegerilor parlamentare din 2025.
Criza energetică urmată de criza prețurilor va avea repercusiuni asupra stării de spirit electorală a populației la următoarele alegeri conform calendarului electoral. Forțele politice populiste și pro-ruse vor beneficia de pe urma vulnerabilizării alegătorilor, care probabil vor vota împotriva actualului partid de guvernământ, care prin asocierea cu UE ar putea afecta și votul pentru alte forțe pro-europene din opoziție.